Partea 9

87 47 1
                                    

Noua zi mult asteptata venise. Atat Valentina cat si Tina s-au trezit ambele la ora 6 dimineata, fiind nerabdatoare sa se intalneasca. Tina de cum se trezise isi pregatise bagajele, si pentru ca nu avea tare multe lucruri, avea doar doua valize mai mari de carat. Valentina imediat dupa ce se trezise se imbracase frumos si isi servise cafeaua de dimineata super entuziasmata. Tina se uita din 5 in 5 minute la telefon, asteptand sa se faca ora 7 ca sa nu o trezeasca pe Valentina, nestiind ca si ea e la fel de nerabdatoare. In timp ce aceasta astepte, Tina s-a gandit ca ar fi bine totusi sa incerce sa indrepte putin lucrurile cu parintii ei, si sa ii asigure ca desi ea isi va incepe viata, ar putea lasa totul in urma si sa mentina o relatie de prietenie cu ei, la urma urmei sunt parintii ei. Asa ca ea coborase pana in bucatarie, insa nu era nimeni acolo. S-a gandit ca probabil parintii ei erau foarte dezamagiti si nu vor sa o vada, asa ca le-a scris o scrisoare si a lasat-o pe masa in bucatarie :

,, Dragi parinti, desi fiecare vedem situatia asta diferit, pana la urma adevarul e ca a venit acel moment in viata cand trebuie sa plec, orice copil la un moment dat paraseste casa parintilor pentru asi incepe viata sa. Nu ma asteptam sa se intample atat de rapid, totusi, sunt convinsa ca fac alegerea buna si ca ma unesc cu oameni care tin la mine si ma iubesc, la fel cum stiu ca ati facut-o si voi. Stiu ca sa ma cresteti nu a fost usor, va multumesc pentru toate eforturile depuse, si sunt dispusa sa uit momentele urate in care ma-ti obligat sa devin credincioasa desi eu uram asta din toata inima, pur si simplu nu ati putut sa intelegeti ca nu toti oamenii sunt la fel, ca exista diferente si ca putem sa fim uniti desi suntem diversi. Dar niciodata nu e prea tarziu, va doresc doar binele si din nou va multumesc pentru ca mi-ati fost parinti. ,,

Aceasta a fost scrisoare lasata de Tina pe masa din bucatarie, cu gandul de a mai linisti putin furtuna ce se abatuse intre ea si parintii ei, nu putea sa-i convinga insa acest gest mic poate avea un impact profund, dovedind ca Tina a avut curajul sa fie ea insasi mereu si sa accepte si sa refuze lucrurile dupa constinta ei, nu dupa reguli impuse.

In timp ce isi mai aranja putin hainele in bagaj, telefonul Tinei tocmai primise un apel. Era Valentina, iar Tina raspunsese imediat.

- Neata !

- Buna...

- Hey, te-am trezit ? Scuze chiar sunt nerabdatoare sa ne vedem.

- Nu chiar, sunt treaza de la ora 6 

Spuse Tina razand putin.

- Ce ?! Si eu la fel... eh, e ok sa vin dupa tine acum, adica... pot oricand...

- Sigur, te astept.

- Oh, bine atunci, zis si facut, ajung imediat.

Valentina se ridicase imediat de la masa si se pornise cu masina spre casa Tinei. Se gandea totusi ca ar fi bine sa lase masina cu o strada mai departe ca sa nu o vada parintii Tinei si sa evite o evetuala cearta. A condus cu super viteza si a depasit toate masinile care ii erau in fata iar in doar cateva minute a ajuns in fata casei Tinei. Aceasta era deja pe trotuar, asa ca a oprit, Tina si-a pus bagajele in spate, si putin rusinoasa s-a urcat in fata, dupa care Valentina au pornit si au plecat. Valentina se uita fericita si incantata la Tina care tinea privirea in jos si nu zicea nimic.

- Hey... de ce esti bosumflata ?

Tina se uita zambind incet catre Valentina.

- Asta e un moment major in viata ta... totul se va schimba de acum, aproape tot.

- Aproape tot ?

- Da, pentru ca daca aveai impresia ca vei fi independenta gresesti, eu voi avea grija de tine de acum.

Spuse Valentina extrem de incantata si mandra.

- Oh, multumesc Valentina, si eu ma bucur ca am scapat in sfarsit de restrictiile alea religioase ale parintilor mei, totusi, tot e foarte trist ca trebuie sa plec.

- Te inteleg, dar trebuie sa lasi asta sa treaca, noi experiente te asteapta de acum, si promit ca o sa fie mult mai bune decat cele din trecut...

Ii spuse Valentina zimbind.

- Multumesc Valentina, esti prea buna pentru mine.

Spuse Tina cu o voce sincera, lucru care o facuse pe Valentina sa fie si mai fericita. Restul drumului nu au vorbit cine stie ce, amandoua s-au bucurat de compania celeilalte stiind ca au de acum toata viata inainte ca sa vorbeasca. Tina se uita din cand in cand la Valentina care conducea, apoi valentina glumind ii spunea ca stie ca o priveste pe ascuns si ca nu se pricepe la spionaj, facand-o, ca de fiecare data pe Tina sa rada si sa se simta ca intr-o familie adevarata. 

Odata ajunse acasa, Valentina parca masina si se duse sa scoata bagajele Tinei din spate.

- Oh lasa am sa ke car eu pana sus.

- E in regula Tina, vreau ca tu astazi sa te relaxezi ok ?

- Oh, bine, daca spui tu asa...

- In plus vreau sa te bucuri de surpriza care te asteapta in casa.

- Huh ? Ce surpriza.

- Of Tina de aia se cheama surpriza, nu pot sa iti spun, dar ai sa vezi.

Spuse Valentina care o imbratisase strans in brate, dupa care ii luase bagajele se pornisera amandoua spre apartamentul Valentinei. Tina era coplesita de ziua de azi, si deabea incepuse, simtindu-se iubita si pusa pe primul loc, din nou dupa foarte mult timp.



Totul pentru TineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum