Fiica regelui

Bătălia celor cinci ostiri

Finwen P.O.V:

"Unde crezi ca pleci?" Se auzi o voce din spatele meu."Cred ca a venit vremea ca eu sa o iau pe drumul meu iar voi pe al vostru, frate drag" M-am întors trăgând de frâiele lui Kahan. "Ori și unde ai pleca, vin cu tine. Nu te pot lăsa singură. "Spuse Legolas privindul-mă în ochi. "Drumul meu e doar al meu. Fiecare avem rostul nostru în lume. Veți merge spre Erebor, adar crede ca acum după ce dragonul a fost distrus totul va fi bine, și ca își va putea recupera acel lucru după care inima lui încă tânjește. Legolas așteaptă-te la o viitoare bătălie. Dragonul nu e singurul lucru pe care l-au trezit gnomii. Sunt lucruri mai rele pe acest pământ decât furia lui Smaug" i-am spus coborând de pe cal și cuprinzândui obraji în mâinile mele. "Ai grija de Adar. Ai grija de voi." Am spus aproape șoptit. "Finwen, o sa fi bine așa-i?" Am zâmbit și mi-am retras mâinile."Atâta timp cât luna mai străjuiește cerul nopții nu voi cădea de mana nimănui, fie el om, elf ori orc" I-am spus afișând aceeași masca pe care adar obișnuia sa o poarte. Nu mințisem, nu de elfi, oameni sau orci îmi era mie frica.Ci mai degrabă de ceea ce aveam sa găsesc în întuneric atunci când toate luminile se vor fi stins. Atunci când disperarea mă va devora bucata cu bucata. M-am întors încet spre Kahan și am încălecat. Mi-era teama de ce va fi sa vina, dar ceva din adâncul inimi mă trimitea spre Dol Guldur. Pădurea se făcea din ce în ce mai întunecată pe măsură ce înaintăm. Doar cadența pașilor lui Kahan se putea auzi în liniștea mormantala. Când am ajuns în umbra fortăreței Dol Guldur am descălecat și am urcat treptele ce duceau în interior. Liniște. Peste tot doar liniște, apoi o lumina puternica. Am început să fug în direcția ei. Voci începură sa șoptească cu vorbe aspre . "Trei inele pentru Regii Elfilor cei de sub soare". O alta îi urma exemplul ,urmandu-mă în timp ce fugeam, și spuse:"Şapte pentru ei, stapanii gnomilor din săli de stânca". Continuam sa fug în timp ce inima îmi bătea cu putere, iar brațul începea sa strângă din ce în ce mai tare mânerul săbiei de la șold. "Nouă, Oamenilor care ştiu că-n lumea lor se moare" am spus oprindu-ma în loc atunci când de nicăieri negurile m-au înconjurat. " Fără de nume, făr' de chip și făr' de formă nu ai putere decât asupra celor slabi de înger" am spus scoțând sabia din teacă. Atunci negurile sau risipit, dând la iveală cerul mereu plin de nori de deasupra fortăreței. Dinaintea mea sfatul alb, Gandalf zăcea pe sania trasă de iepuri Rhosgobel, ai lui Radagast cel maroniu. Lady Galadriel, îngenuncheat lângă lordul Elrond, iar în dreapta mea, retras într-un colt Sauruman. Un "ochi" de foc se deschidea dinaintea doamnei din Lothlorien. Când sania lui Radagast îi părăsi împreună cu Mithrandir, am păşit din locul în care mă aflam înaintând. "Lord Elrond ia-o pe Lady Galadriel de aici. Lasati-l pe Sauron în seama mea!" Umbra mă înconjura atunci. Am scos sabia din teacă, și am început a lovi în dreapta și stânga. Inima îmi bătea ca nebună. Din umbra deasă se desprinde o silueta, ce își îndreptă vârful sabiei sale negre înspre mine. Am respins-o cu o lovitura directa.
Sabia mea lucea alba asemeni stelei lui Earendil. Iar unde aceasta lovea întunericul se risipea.
Se risipea asemeni frici din inima mea. Nu am sa descriu aici cum și cât timp a decurs aceasta, pentru ca puțin îmi amintesc și eu. S-a sfârșit însă, cu mine ajunsa în genunchi dinaintea lui Sauron. Ambele picioare îmi sângerau. Sabia lui muscase pe rând din fiecare. Simțeam cum privirea sa mă ardea.
Își arunca sabia și se apropie încet spunând ceva în limba întunecată din Mordor "Mică lumina dalba te vei îneca în întuneric. " apoi râse. Un ras aspru ce îmi dădea fiori. Când ajunse în dreptul meu îmi apuca gatul în mâna sa uriașă. Mănușă de fier îmi tăia pielea. Mă apucă și mă ridică încet de la pământ. Suflul mi se tăie, știam sigur ca nu voi mai trai sa văd ziua următoare.
Obișnuiam sa țin mai mereu în cizma un mic pumnal, care acum îmi era in sfârșit de ajutor. L-am apucat cu chiu cu vai și l-am împlântat în deschizătura uriașului coif pe care acesta îl purta. Mi-a dat drumul lăsându-mă să cad pe piatra rece, și începu să se retragă.
Fiecare participa a corpului mă durea, iar respirația și bătăile inimi începură sa o ia razna. Nu avea să mai dureze mult pana când avem să-mi pierd cunoștință. Eram lipită de piatra rece, încercând sa mă îndepărtez, când un braț de întuneric ce îl înconjura pe Sauron îmi străpunse pieptul. Neguri mi se lăsară peste pleoape, sunetele din jurul meu începură să se distorsioneze. În jurul meu, nimic, doar întuneric.
****
Am deviat puțin de la linia narativa a filmului. Sper ca mă veți ierta.
Va mulțumesc pentru ca citiți :* .