Fiica regelui

Ce-ţi spune inima?

Am părăsit sala tronul fără a mă împotrivi. Ştiam că adânc în sufletul său regele se temea de ce era mai  rău, se temea că o dată cu reîntoarcerea lui Sauron pacea va dispărea de pe meleagurile Ardei. Simţea şi el că o umbră se mişcă în înuneric, simţea că ceva se apropia. I-am promis lui Eladan că îl voi întâlni în dupamiaza aceasta, aşa că am pornit spre odaia sa. Am traversat coridorul şi am luat-o spre un culuar în dreapta. Atunci o voce joasă şi caldă ma oprit în loc."Am o vorbă cu tine Finwen". "Lord Elrond! Ce este? S-a întâmpat ceva?" l-am întrebat confuză. "E vorba de ce doreşte Eladan să îţi spună. Te rog să mă urmezi!" Am mers până la uşa biblotecii, unde lordul Elrond mi-a facut semn să intru. M-am aşezat pe unul din scaunele ce se afla în jurul mesei din lemn masiv plasată în mijlocul încăperii. Elrond însă a mers înspre fereastra privind prin ea până undeva departe."Vreau să mă ierţi de am să spun ceva ce are să te rănească, nu acesta mi-e scopul!" Mi-a spus nemişcându-se din locul în care se afla."Te rog continuă!" i-am răspuns curioasă."E vorba de Eladan!"ochii să-i se umpluseră dintr-o dată de triseţe. "Eladan a început să aiba sentimente făţă de tine, Finwen" Ochii mi s-au umplut atunci de uimire. "Am văzut multe din cele ce te aşteaptă, copilă. Dar te rog, ascultă ruga unui tată. Finwen îmi eşti dragă precum propria mea fiică, nu mă întelege greşit." zicând asta se apropie de scaunul meu. "Te rog, chiar de inima îţi e dăruită lui, nu-i da speranţe deşarte, căci de o vei face iubirea ce ţi-o poarta îi va aduce sfârşitul. Uită de dragostea ce ti-o poartă şi refuză-i inima, nu îl trimite pe Eladan şi impreună cu el şi pe Elrohir la moarte." M-am ridicat de pe scaun şi i-am cuprins mâna întra-mea. "Nu m-am gândit că Eladan nutreşte astfel de sentimente pentru mine. Te asigur că în sufletul meu Eladan nu e nimic mai mult decât un prieten, iar de ce îmi spui e adevărat, nu-i voi accepta inima, căci teama de a-mi pierde cei mai buni prieteni îmi întunecă în fiecare noapte visele." i-am zambit şi m-am întors pentru a pleca. "Lindir îţi transmite salutări şi toate cele bune." îmi zise zâmbind. "Spunei că duc dorul cântecelor sale despre Luthien Tinuviel, Nimrodel şi Gil-Galad. Fie ca Valari să-l aibă mereu în pază" m-am întors puţin zâmbindui după care am părăsit bibloteca, îndreptândumă cu inima grea spre odaia lui Eladan. O dată ajunsă în faţa uşi am ciocnit uşor şi am asteptat pană ce din spatele uşii am zărit chipul familiar al vechiului meu amic. "A-i să mă lăşi înauntru sau îţi place să mă vezi asteptând"l-am întrebat prieteneşte. "Iertare, măria ta" a spus el batjocoritor. Camera în care păşeam acum era puţin decorată, un pat, o noptieră şi un dulap se aflau între pereţii vopsiţi în culoarea frunzelor. M-am îndreptat spre singura fereastra din odaie şi am privit distrasă spunându-i "Doreai să îmi spui ceva?"."Da, doar că, mă tem să-ţi spun."M-am întors atunci şi m-am apropiat de el luându-i mâinile într-ale mele. Ştiam ce avea să îmi zică, ştiam cât de greu îi este să îşi dezvăluie gândurile. Elful cel puternic, care nu spunea nu unei lupte sau vânători, se fâstâcea acum precum un elev care nu îşi învăţase lecţia şi căuta o scuză în faţa profesorului său."Orice doreşti să îmi spui nu-ţi fie teamă. Chiar dacă acum sunt regină, tot prietena ta cea mai bună sunt." am zis încercând să fac o glumă."Teamă nu îmi e de noul tău statut, ci mai degrabă mi-e teamă că voi fi refuzat. Finwen inima mea îţi aparţine de mult timp, nu ştiu de tu simţi la fel au ba. Te rog fi sinceră cu mine" am lăsat privirea în pământ, am sperat totuşi până în ultimul moment că nu vroia să îmi spună asta. Nu vreu să-i frâng inima, nu lui Eladan, dar nu vreu să îi vad nici departe în sălile lui Mandos, unde mai pui că  în inima mea îşi facuse loc un sentiment ciudat pentru trimisul din Lorien. Am căzut atunci în genunchi, ca un raspuns sa lăsat şi el jos, prinzându-mi mâinile într-ale sale. "Vezi, Finwen?!De asta mă temeam.". "Îmi pare rău Eladan!"i-am raspuns fără a ridica ochii din pământ."Pot măcar să stiu cine este privilegiatul?Cui îi aparţine inima ta?" "Nu sunt sigură." "Finwen, cine este?" "Meldain din Lorien, fiul lui Haldir, conducătorul Galadhrimilor" mi-a zâmbit şi-a luat mâinile din ale mele şi mi-a spus: "Îl cunosc pe Meldain e o persoană de onoare, fie ca fericirea să vă urmeze paşii. Vreau să şti Finwen că sentimentele mele faţă de tine nu se vor schimba" "Te rog, Eladan, uită sentimente, şi găseşte-o pe cea care îţi va fi cu adevărat alături". S-a uitat la mine din nou, iar în ochii lui puteam vedea tristeţea ce devenea din ce în ce mai puternică. Mai apoi sa ridicat şi a părăsit camera. Nu avem cum să evit această situaţie ştiam că orice voi spune, refuzul de care se temea îl va durea la fel de tare. M-am ridicat şi am plecat. Paşii m-au purtat până în grădina cu flori a tatei,dar gândul, gândul îmi era departe. M-am aşezat la umbra unui pom înalt sub care obijnuiau să creasca florie mele favorite, şi prin dreptul căruia trece un pârâiaş liniştit. Am rămas acolo fără a mă gândi la nimic, până când soarele s-a ascuns, iar pătura de stele s-a aşternut pe cerul senin. Paşi se auzeau din depărtare, iar o persoană mi-a aşezat pe umeri vechea mea pelerină. "Regele mi-a spus că te voi găsii aici."a spus elful cu  o voce calmă. "Meldain?!" l-am întrebat confuză. "Mi-a spus să nu îţi dezvălui că el ma trimis. Nu doreşte să dea ochii cu tine.Orice ar fi între voi ar trebui să renunţaţi la orgolii şi să vorbiţi." zicând asta se aşeză lângă mine. "Ce ai face dacă tatăl tău s-ar împotrivi unui lucru pe care tu eşti nevoit să-l faci, hir nin?""Aş încerca să-i explic pe de-ntregul sitaţia în care mă aflu."mi-a raspuns zâmbind."Se vede treaba că nu îl cunoşti pe Thanduil. De multi ani nu mai acceptă explicaţii."i-am răspuns privind în gol spre apa pârâiaşului. "Am îndrăznit să-i vorbesc regelui. L-am reugat să lase orgoliul de-o parte şi să-ţi vorbească. Chiar de suntem elfi nu ştim când îl putem pierde pe cel ce ne stă alături." "Dreptate ai, domnul meu, căci va veni un timp în care v-om regreta faptul că nu ne-am vorbit."."Iartă-mă de te-am întristat prinţesă. Prezenţa mea aici trebuia să aibă cu totul alt scop." Discuţia ne-a fost atunci întrerupă de ună din gărzi. "Domniţă, Măria sa, regele vrea să vă vorbească!" "Adar?! Parcă ziceai că nu doreşte să-mi vorbească" i-am spus lui Meldain zâmbind, iar când mi-am ridicat privirea l-am zărit privind prin fereastra de la odaia sa. "Să mergem!" i-am răspuns gărzi luându-mi rămas bun de la companionul meu.

***

Haldir - Coamndantul garzilor din Lothlorien (galadhrimii)

Luthien Tinuviel - cea mai frumoasă elfa din regatul Doriath, soţia lui beren ciungul, fiica lui Melian şi Thingol, şi strămoaşa lui Elrond, Arwen şi Aragorn

Nimrodel - o elfă din Lothlorien care sfârşeşte prin a se ratacii în munţii ceţoşi

Gil-Galad - Prinţ noldor ce da dovadă de vitejie în bătălia ultimei alianţe, dar îşi pierde viaţa în Mordor