Fiica regelui

Elbereth Gilthoniel!!!

Ce erau toate visele acestea? Ce însemna totul ? Ce doreau de fapt valarii? Ştiam ca gândurile nu îmi vor mai da pace. Ştiam că  somnul nu va mai veni. Aşa că m-am ridicat dorind să privesc peisajul ce se desena dinaintea ferestrei. Gradina cu flori a tatei era superba în lumina aceea pală a lunii şi stelelor, slavită fie Varda.Mi-am întors privirea spre fereastra şi atunci am vazut cum la geam se afla o persoana înalta. Adar obijnuia să ne privească pe mine şi Legola când dormeam. Spunea că  toate gândurile şi neliniştile îi dispăreau atunci când îşi privea copii dormind liniştiţi. Ceva din alcatuirea acestei persoane mă facu' să îmi dau seama că nu e Adar, iar frica puse încet stăpânire pe mine. Mi-am întins mâna spre mânerul sabiei ce aştepta rezemată de marginea patului. "Nu te teme, Nimwen, de vroiam să te ucid, o faceam de mult. Ai ramas la fel de neatentă" Îmi spuse fără a se mişca din faţa ferestrei. "Cine esti, ce vrei şi ce cauţi în odaia mea? " am întrebat fără a lăsa vreo urmă de frică să îmi scape în glas. Moştenisem talentul tatei de a-mi disimula gandurile. " Mai demult m-ai fi poftit chiar tu în odaia ta, draga mea Nimwen." zise în timp ce se apropia din ce în ce mai mult. Cu o mişcare rapidă i-am lipit lama sabiei mele, de gâtul sau alb. "Aceasta e Estel, iar de te vei aproia mai mult, îi vei simţi mânia!". "Crezi că bucata asta de metal mă poate învinge?! Nu te teme! Nu doresc nici să te speri şi nici să îţi curm zilele. Tot ce doresc, scumpă Nimwen este să te am din nou aproape. Vino cu mine! Devin-o regina mea şi împreună v-om cuceri Pământul de mijloc! Vino! Uşa mea îţi este deschisă!" Am realizat atunci pe cine am dinainte. Făptura din faţa careia fug şi cei mai haini dintre elfi. Cel care prin simpla prezenţă aduce haus şi pustiiciune.Cel care prin mârşaviile sale îţi fura sufletul, te face să întorci privirea luminii din Aman. Cel care se hrăneşte cu frica şi disperarea ce pune stapânire pe sufletul tău atunci când îi stai dinainte. Sauron, îl aveam înaintea pe Sauron, servitorul Întunecimii. Am simţit cum frica ce se transforma acum în disperare îmi inundă sufletul. Nu aveam nimic în minte, cuvintele pe care o dată le cunosteam au fost şi ele furate o data cu puterea mea de a-i face faţa lui Sauron.  Atunci am dat glas groazei ce ma cuprinse cum am putut mai bine. Am strigat numele celei care avea cu siguranţă să lumineze în întunericul ce mă cuprinse."A Elbereth Gilthoniel o menel palan-diriel, le nallon sí di-nguruthos! A tiro nin!"*am strigat atunci închizând ochii. Uşa camerei s-a trântit apoi şi am simţit cum o pereche de braţe mă cuprinde într-o îmbrăţişare caldă. Am rămas aşa până când o voce placută mi-a spus "Domniţă Finwen, cred că te-am pus într-o poziţie jenantă" şi dădu să se desprindă din îmbrăţişare."Nu, te rog Meldain, mai rămâi aşa, doar  puţin!!"Era pentru prima dată când imploram pe cineva să rămână lângă mine pentru că îmi era frică. Nu mai simţisem nici când o îmbrăţişare atât de caldă. Nu mă mai simţisem nici când la fel de în siguranţă ca acum şi totuşi teama pe care mi-o stârnise în suflet prezenţa lui Sauron nu dispăruse. Stiam că nu avea să dispară decât atunci când va fi gasit şi daca va putea fi distrus, Inelu. Sursa puterii lui Sauron, parte din fiinţa acestuia, se ţineau în viaţa , dacă poate fi numită astfel, reciproc ca într-un joc macabru. Însă Inelul e pierdut, şi Varda îmi e martoră, nadajduiesc să rămână astfel, căci de inelul va cadea pe mâini greşite, soarta Ardei va fi pecetluită. După un moment de tăcere Meldain a început a-mi spune, în şoaptă "Varda mi-a apărut în vis în noaptea aceasta. Mi-a spus multe. Multe din lucrurile ce au fost, multe din lucrurile ce sunt şi multe din lucrurile care nu s-au trecut încă. Mi-a spus multe de tine, de noi. Mi-a spus că indiferent de ce va fi, trebuie să-ţi fiu alături. Împreună v-om alunga întunecimea, iar pacea se va aşterne din nou peste aste meleaguri. Aşa am ştiut de prezenţa lui Gorthaur,iar inima îmi tremura la gândul că te aflai dinantea lui . Varda mi-a mai arătat însă cât de scump va fi pretul pe care îl v-om platii amandoi pentru liniştea Pămantului de mijloc,dar pentru moment ar  fi perfect de a-m lua lucrurile pe rând.". "Meldain!"i-am rostit numele privindul în ochi "Pentru prima dată în viaţă mi-a fost teamă, şi nu de moarte, ci de întunecime, de ce se poate întâmpla dacă  voi ceda vorbelor Sale  mişele. Încă mi-e teamă, Meldain". Era tot pentru prima dată când dezvăluiam cuiva adevărata mea faţa, era pentru prima dată când renunţase-m la masca mea de razboinic. De ce în faţa lui? Ce avea el atât de special? Ce mă atragea atat de tare la ochii lui negrii, neobijnuiţi pentru un elf? De ce ma calma atât de tare glasul său blând? De ce gândul începea să îmi zboare tot timpul la el? Oh, Varda rogu-te dă-mi un semn, spune-mi de' Eru mi-a legat soarta de a lui Meldain? Ma privit îndelung realizând parcă, cât de greu îmi fusese să îi dezvălui gândurile mele si parcă aşteptând să găsească un răspuns care să-mi poată alunga teama. Nereuşind, se aplecă uşor şi îşi lipi buzele moi de fruntea mea. " Dormi acum fiică a lui Thranduil, viitorul nu-ţi va fi uşor de vei alege calea greşită. Dar pe orice drum vei păşi, pe mine alaturi ma vei avea, fie de vei voi să mă ai drept prieten de nadejde, ori de îmi vei dărui inima. Voi fi mereu aproape şi o voi purta mereu în inima pe Domniţa Dalbă din Mirkwood!"

***

Varda - Varda Elentári/ Elbereth Gilthoniel, una dintre valari,regina steleor, cea care împreuna cu Manwe conduce regatul valarilor, cea care a aprins stelele pe bolta cereasca (Am folosit-o deoarece elfi pădureni apreciaza mult mai mult lumina stelelor decat cea a soarelui, si o slavesc mai mult pe Varda decat pe ceilalti valari)

Sauron / Gorthaur - Locotenentul lui Morgoth/Melkor stapanul intunecimii, creatorul inelului suveran, un maia decazut

Estel - Speranţă (desi este si numele dat de elfi lui Aragon, mi s-a parut cel mai potrivit ca sabia lui Finwen să poarte acest nume)

*"A Elbereth Gilthoniel o menel palan-diriel, le nallon sí di-nguruthos! A tiro nin!" - "A Elbereth Gilthoniel din ceruri priveste-n departari, atunci cand te strig cu  groaza! A uita-te spre mine!" (Citatul nu imi apartine,ci apartine in intregime lui J.R.R Toliken)