Fiica regelui

Coroana surghiuniţilor

În aceea dimineaţă m-am trezit o data cu cântul păsărelelor şi răsăritul soarelui. Deşi în jur era lumina, întunericul încă era prezent în sufletul meu. Ce se întâmplase noaptea trecută era cu neputinţă a fi uitat chiar şi de cel mai viteaz dintre elfi, iar gândul îmi zbura încă la ideea că Sauron ar prinde din nou puteri, iar întunericul din est s-ar răsfrânge din nou asupra Pământului de Mijloc. Cu inima grea am plecat din odaia mea şi m-am îndreptat în locul în care ştiam că voi primi un sfat bun şi un gând liniştitor. Dar se pare că dimineaţa aceasta nu vestea decât deznadejde, şi nu numai pentru mine ci şi pentru rege, pentru cel al carui cuvant îl ascult mai presus de orice pe lume. În liniştea coridorului se auzi o voce răstită. O mână puternică îmi apucă braţul iar altă îmi acoperi gura blocând un ţipăt care urma a fi eliberat. "Şîş! De vrei să afli ce pun la cale ai "nostrii" ! " îmi şoptise un elf brunet cu ochii patrunzători, gri din care scânteia o lumină jucăuşa, ce îi dădea o imagine inocentă. " Elladan!! Ce cauţi aici ?" L-am întrebăt zâmbind larg şi asteptând un răspuns. "Ascultă şi vei afla" mi-a spus cu un zâmbet jucăuş. "Ce facem noi e tras cu urechea. Încă nu ai învăţat bunele maniere?! " l-am intrebat dojenitoare. " Taci şi ascultă, sunt curios!"

----------------------------------------------------

În sala tonului, Thranduil îl primi pe lordul Elrond aşa cum se cuvine. "Am sosit cu solie ce nu poate fi amânată. Şti prea bine că poporul nostru începe a-şi îndrepta privirea spre Aman. Timpul elfilor pe aste meleaguri se apropie de sfârşit. Pământul acesta va fi moştenit în curând pe dea-ntregul de cei născuţi după. Acum avem nevoie de cineva care să ne unească sub un singur stindard pentru a putea părăsi lipsiţi de primejdie aceste maluri şi cine altul ar putea fi acela decât ultimul mostenitor în viaţă, a spiţei lui Finarfin fiul lui Finwe." a grăit Elrond. "Lady Galadriel este ultimul moştenitor în viaţă a spiţei lui Finarfin chiar dacă a renunţat de mult la coroana ce i se cuvine de drept. Ea e ultimul urmaş din casa regală a surghiuniţilor, a noldorilor." a vorbit sigur pe sine regele. "Nu te pripi Thranduil în a-i numi pe Noldori surghiuniţi şi adu-ţi aminte ca propria ta fiică poartă în vene sânge al surghiuniţilor. Prima ta soţie, Lady Inwen e fiica lui Orodreth, soră a lui Gil-Galad şi Finduilas, nepoată a lui Angrod fiul lui Finarfin şi deci moştenitoare a coroanei noldorlor" i-a amintit Elrond, regelui. " A ales de mult alt drum. A plecat de mult în Aman, uitând de surghiun, de legământul facut acum mult timp de strămoşii săi, dar şi de propria fiică şi de cel cu care si-a unit destinul pe acest pământ."a raspuns distras Thranduil. "Dar fiica ta a rămas pe aste meleaguri, Finwen face şi ea parte din casa lui Finarfin." i-a amintit Elrond. "Finwen poarta în vene şi sângele meu nu doar al mamei sale. Finwen e un Sindar si un elf al padurii." a strigat oarecum agasat Thranduil. " Thranduil singurătătea te-a facut să îţi pierzi minţile, Finwen e una din moştenitorii de drept a tronului Noldorilor. Lasă-ţi fiica să devină ceea ce îi este destinat. Viitorul nu e făurit de tine ci de Eru însuşi." i-a spus Elrond ridicând şi el puţin vocea."Nu-i voi permite fiicei mele să îşi lege soarta de cea a Ardei. Nu voi permite nimănui să îmi ia copilul de lânga mine şi să il trimită în sălile lui Mandos!". Atunci ştiind că oricum soartă îmi va fi legată de cea a Ardei am dat buzna înăuntru "Decizea de a-mi lega viaţa de cea a acestor meleaguri îmi aparţine în întregime Adar, chiar dacă binecuvântarea ta nu o voi primi!"M-am întors apoi spre lordul Elrond "Primesc a lua în stapânire coroana noldorilor, căci stiu preabine că nu ai fi venit astazi aici, Hir nin, dacă nu era o chestiune importantă." Ma privit atunci Elrond şi mi-a zis: "Pe drumul ce-ai paşit acum nu mai e cale de intoarcere. Am văzut ce are să fie de vei accepta tronul noldorilor. Ura lui Sauron îţi va pricinui multă durere şi suferinţă, dar de sorţii nu-ţi vor fi potrivnici acestea nu vor dura, iar dragostea şi fercirea le va lua locul. Nu uita însă, lasă loc în inima ta pentru prietenie,bunătate şi cel mai important modestie. Uită de mândria ce ai moştenit-o de la tatăl tău, căci de nu-o vei face ea îţi va aduce pieirea. Am adus astazi cu mine coroana ce o vei purta, nu aştepta o încoronare fastuoasă, căci ea nu va avea loc şi primeşte astăzi coroana noldorilor". Am îngenuncheat în timp ce Lordul Elrond mi-a aşezat pe cap coroana. Era o tiara micuţă pe a cărei părţi erau încrustate diamante albastre. Am ridicat privirea şi l-am zărit pe Elladan. A facut câţiva paşi s-a înclinat dinaintea tatalui meu salutandul apoi mi-a spus că doreşte să îmi vorbească în aceasta dupaamiaza. Acceptând situaţia şi călcâdu-şi astfel puţin mândria, Thranduil le-a rostit "Fiţi bineveniţi prieteni din Imladris, căci vă aflaţi în regatul elfilor padureni. N-aveţi teamă aste meleaguri sunt bine protejate. Mergeţi acum şi vă odihniţi căci drumul v-a fost lung şi obositor." Doua gărzi i-au condus pe Elrond şi pe fiul sau Elladan în afara săli tronului şi înspre camerele ce le-au fost pregatite.

Am rămas doar eu şi Adar, aveam acum să îmi primesc dojeneala, stiam preabine ca i-am călcat cuvântul şi am făcut-o în prezenţa unuia din prieteni săi, dar eram gata să-mi primesc pedeapsa."Adar, ce este? De ce te împotriveşti acestei moşteniri?" S-a întors violent, ochii scăpărându-i de mânie. Nu îl mai văzusem aşa nici când, nu atât de supărat pe mine. Mi-a apucat mâna şi m-a tras în dreptul ferestrei "Nu îţi e de ajuns asta? Nu îţi e de ajuns să fi numita prinţesa din Mirkwood?" ma întrebat tragându-mă de data aceasta spre partea aceea a sălii unde se afla tronul. Nu am scos un cuvând deşi încheietura mă durea groaznic de la zmunciturile repetate. "Nu îţi e de ajuns Mirkwoodul? Ce altceva mai vrei? Ce vrei să mai vezi Finwen?Ce altceva mai vrei, oare nu ţi-am oferit eu totul? " ştiam că aşteptă o explicaţie, dar frustrarea pe care am simţit-o atunci mă facut să strig şi să-i vorbesc răstit, astfel: "Leithio nin, Adar! Adar, nu am făcut-o să te supăr şi nici pentru că doresc ceva mai mult decât să fiu aproape de voi. Adar, tu şi Legolas îmi sunteţi cei mai dragi pe lume! Am acceptat tronul noldorilor nu pentru ca vreau altceva ci pentru că ştiu faptul că viitorul îmi e legat deja de Arda, iar unica mea dorinţă acum este să pot avea grija de tine şi Legolas, aşa cum ai avut tu acum mult timp de mine.". Am vazut în acel moment ceva ce nu mai vazusem până acum şi ceva ce cu siguranţa nu aveam să mai văd. Din ochii cei albaştrii şi reci ai regelui Thranduil o lacrimă şi-a facut loc pe obraz. "Adar, asta e voia lui Iluvatar, nu te întrista!". "De unde şti aste lucruri?" ma întrebat lăsând capul în pământ ascunzându-şi astfel sentimentele. "Nu ştiu, dar Varda ori Eru, ori Ulmo domnul apelor, îmi trimit de ceva timp vise, vise ce prevestec ceva, ceva legat de Arda. Tată azi noapte am văzut ceva ce nu ar fi trebuit să treacă graniţele regatului tău. L-am vazut pe Gorthaur, tată şi mi-a propus să mă alătur lui." A ridicat atunci Thranduil ochii şi prionindu-i într-ai mei am putut vedea teama ce se gasea adânc în ei. "Nu te teme. Nu am primit. Nu voi să întorc ochii de la lumina din Aman şi să aleg întunecimea. Varda mi-e martoră nu voiesc a alege o astfel de cale." S-a întors atunci cu spatele şi nu mi-a mai cerut un alt detaliu, însă mi-a zis: "Te rog să pleci! Trebuie să cumpănesc singuri la cele întâmplate." "Cum ţi-e voia,Hir nin!" am făcut o plecăciune şi am părăsit sala tronului.

***

Elladan - fratele geamăn al lui Elrohir, fiul lui Elrond

Noldori - elfi surghiuniti, unul dintre triburile elfilor avandul pe Finwe ca rege

Sălile lui Mandos - Locul în care se adună spiritele elfilor morţi

Hir nin - Domnul meu

Leithio nin, Adar! - Dă-mi drumul, tată!

Gorthaur - Alt nume dat lui Sauron