Umbra se abate....

167 11 3
                                    

171 de ani, o clipire în viața întâilor născuți.171 de ani au trecut de când se abătuse prăpădul asupra regatului gnomilor. 171 de ani de când asupra Mirkwood ului s-a abătut întunericul. Din ce în ce mai puternic. Păianjeni uriași din neamul lui Ungoliant și-au făcut apariția. Deși cuiburile lor erau distruse constant, la fel de  constant apăreau altele. Eram depășiți de situație, iar Thranduil era conștient de toate acestea. Pădurea  cea verde și-a pierdut strălucirea de alta dată. Un blestem puternic se lăsase peste ea, iar noi, noi eram depășiți de situație. Thranduil a dublat paza regatului în speranța că vom tine piept umbrei. Toți vorbeau despre o umbra ce își găsise sălaș acu mult timp în Dol Guldur. O umbra ce după părerea lor stătuse neauzita în ruinele vechii fortarete. Șoapte grăiau,  de mult despre un vrăjitor ce își făcea veacul pe acolo. Un vrăjitor ce putea invoca morții, Necromancer.

~~~~~~~~~~~

"Unde vrei să pleci? Finwen, ești în toate mințile? Ști că tata nu ne îngăduie să trecem granița ținutului. Nu în direcția aceea.""Legolas, nu te-am rugat decât să nu-i vorbești lui adar despre plecarea mea. Mă voi întoarce pana la răsăritul lunii."i-am spus în timp ce puneam șaua pe Kahan. "Doar nu crezi că am să te las singură?!" Ma întrebat întinzându-mi sabia."Nu va fi singură."a răspuns o voce din spate."Meldain, Finwen, nu cred...""Nu trebuie să crezi. O sa fie în regula, ne întoarcem pana la apus" l-am întrerupt. "Doar fi sigur că tata nu afla" i-am strigat urcând pe Kahan și dând pinteni calului. Meldain mă urmă îndeaproape.

    "Ceva se mișcă în întuneric și vom afla astăzi ce." am spus întrerupând tăcerea."Eu am o banuiala."a răspuns Meldain cu o voce abătuta "Dar n-am să îi dau glas."mi-a spus privindu-ma în ochi. "Nici nu e nevoie căci banuiala acea se afla adânc îngropată în inima mea. Ne apropiem de vechea fortăreață, cred că ar fi mai bine să lăsăm vorba. Meldain, dacă se întâmplă ceva cu mine, te rog nu zăbovi, fugi și spune de îndată regelui."l-am privit rugătoare. Mi-era teama să-l pierd, mi-era teama că în cazul în care avea să se întâmple ceva, Meldain, logodnicul meu Meldain avea să facă exact contrariul a ceea ce eu îl rugasem.

Ne apropiam tot mai mult de fortăreață, iar întunericul devenea din ce în ce mai apăsător. Am descălecat și am urcat scările lăsându-l pe Meldain în urma. Nimic nu arata prezența vreunui vrăjitor ori lord întunecat. Deși avea un aspect straniu fortăreața părea nelocuita. Șoapte într-o limba întunecată mă făcură sa scot sabia din teaca. Șoapte, acompaniate de ceata mă înconjurara."Arătate! Știu ca ești aici, Sauron! Te-am simțit de când am pășit pe trepte!"i-am strigat.Imi auzeam bătăile inimii din ce în ce mai puternic. Mă învârteam de colo în colo lovind cu sabia în gol. Un bubuit se auzi în dreapta. M-am întors pentru al vedea pe Radagast cel maroniu, unul din Ishtari ridicând de jos ceva ce semăna cu un pumnal. "Să plecam de aici. Nu e un loc prea plăcut de zăbovit." Am ascultat vorbele lui Radagast, și ne-am întors la Meldain care abia reușise sa lege cei doi cai. Abia atunci Radagast ne-a arătat ce luase de pe jos. Era un pumnal de mărime medie cu inscripți în limba întunecată din Mordor."Un pumnal Morgul."am spus privindu-l speriată. "Trebuie să-l găsesc pe Gandalf " mi-a răspuns cu aceeași privire."Iar noi trebuie să ne întoarcem. "am spus privindu-l pe Meldain. Tot drumul înapoi mi-am bătut capul încercând sa găsesc un fel de a-i spune lui adar fără a-l înfuria. Era exact cum bănuiam.  Sauron se ascundea în vechea fortăreață Dol Guldur , sub un alt nume strângând slujitori si refăcându-si puterile.

  Am ajuns înapoi între porțile regatului înainte de lăsarea serii, fără sa avem parte de vreo peripeție pe drum."Trebuie sa-i vorbesc tatei " i-am spus lui Meldain

"Crezi că ai nevoie de ajutor ?"m-a întrebat apropiindu-se. "Nu, mă descurc. " i-am răspuns."Mult noroc atunci. Ne vedem la cină." Îmi spuse lipindu-si buzele moi de ale mele.

  Am cerut unei gărzi să îi  comunice regelui ca doresc a-i spune ceva degrabă și că-l voi aștepta în odaia sa. A intrat în odaie asemeni unei furtuni."Adar, am vești urgente și tainice. Ști ce se vorbește despre vrăjitorul ce și-a făcut sălaș în Dol Guldur, Necromancer, cel ce poate invoca morții""O prostie. Nimeni nu mai deține o asemenea putere." Îmi răspunse fără a aștepta să termin."Dar a existat și ști prea bine. Hir nin, eu astăzi, am găsit în ruinele de la Dol Guldur, un pumnal Morgul. ""Dol Guldur!!! Fortăreață aceea se afla departe de granițele noastre. Ai îndrăznit să mergi acolo? Ai îndrăznit sa îmi încalci ordinele. Când am spus că nici unul dintre elfi din Mirkwood nu va calcă acolo m-am referit și la tine. M-ai dezamăgit . Nu e treaba noastră ce se găsește sau se întâmplă înafara granițelor noastre. Mi-ai călcat cuvântul , din nou. De data asta vei fi pedepsita""Adar, te rog nu mai sunt un copil, dar...""Dar ți se vor dubla turele și vei face de garda împreună cu patrulele patru și șase. "mi-o taie scurt. "Dimineața și seara? Adar?!!""Ne vedem la cină" spuse în timp ce se întoarse și părăsi camera.Am mers sa schimb apoi am coborât la cină. Adar era cufundat din nou în gândurile sale, Legolas părea obosit și destul de plictisit, iar Meldain era singurul care părea a mă aștept. "Ce sa întâmplat de ce e atât de multă liniște ?"am întrebat încercând să mai investesc atmosfera. Adar își ridică ochii, mă privii pentru o clipa apoi spuse " Dacă ce spui despre cele ce se întâmplă în Dol Guldur e adevărat, teamă mi-e elleth nin că umbra se va abate din nou peste tărâmurile acestea. " "Adar ce vrei sa spui prin asta" l-a întrebat Legolas. "În ruinele din Dol Guldur, astăzi, am găsit un pumnal Morgul." i-am răspuns. Deși ar mai fi fost multe de spun, acestea nu s-au spus, iar cina a continuat în liniște la fel ca și seara și noaptea ce ea urmat. Ce se va întâmpla cu noi doar Eru știe, iar de acest pământ  va avea să cadă din nou în mâinile lui Sauron,Oh o Elbereth mi-esti martoră vom lupta până la ultimul, elf sau om, ne vom avântă prin foc și sabie pentru a redobândi ce a fost odată pământul de mijloc.

.............................

Ungoliant - păianjen uriaș ce s-a aliat cu Morgoth și împreună cu acesta a distrus cei doi copaci.
Radagast cel maroniu - unul dintre cei cinci Ishtari (asemeni lui Gandalf și Sauruman)

Fiica regeluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum