Fiica regelui

Multe intalniri

De cand am pasit sub bolta padurii, inima mi s-a ingreunat si mai tare. Simteam cum pe langa dorul teribil in inima mea se aduna inca ceva. Un amestec ciudat intre frica,ura si disperare. Un sentiment care te ingheta pe dinauntru. Sentimentul pe care il are prada, incoltita de catre un haitas caruia nu i se poate impotrivi.Ceva pandea asteptand in umbra deasa a padurii. Stiam de mult ca depate in ruinele Turnului Dol-Guldur salasuia un vrajitor de o putere inestimabila. Adar il numea Necromancer, altii ii spuneau Vrajitorul din Angmar. Stiam acestea de mult dar totusi sentimentul ce ma incerca acum imi era strain. Vechiul regat al tatei unde ma simtisem mereu in siguranta nu mai era acelasi. M-am aplecat usor spre urechea lui Kahan si i-am soptit "Zboara Kahan asemeni gândul, zboara până la porțile palatului altfel îmi va îngheța și sângele în vene" acesta a reacționat imediat, parcă plutind am ajuns indata la porti. "Cine esti, si ce treaba te poartă în Mirkwood?" una din gărzi mă întrebă. Pelerina trasa pe ochii îl impiedica să vadă cine îi statea dinainte. Cu un gest simplu o dau la oparte și îi spun " Sunt Finwen, fiica regelui Thrandui, iar treaba care mă poartă pe aceste meleaguri este si va fi știută numai de mine. Acum rogu-te deschide-mi și nu-l anunta pe rege de sosirea mea." Am descalecat apoi și i-am înmânat fraiele lui Kahan, fără a mai spune un cuvant. Pași mă purtau acum pe vechile coridoare din sălile tatălui meu. Aveam sa îi fac o surpriza, poate aveam sa îi zmulg din nou acel zambet cald. Inima îmi tresalta ca ceea a unui mic copil, care își revede părinții după o lungă absența. Ușa ce dădea în sala tronului era întredeschisă. Atunci am auzit. Glasul acela familiar, care mai demult îmi spunea povești depre cum Eru a creat lumea, despre frumoșii copaci ai Yavannei și despre faptele vitejești dar nesăbuite ale lui Feanor, acum strigând de mama focului și aruncând insulte în dreapta și stânga. M-am apropiat si am pășit abia observată, cu pelerina mea verde albastrui trasă pe ochi, peste pragul usii și mai apoi în mulțime. Pricina acestui circ era una din gărzi, care adormise în post. Ce se întâmplase cu tata, unde disparuse regele drept de altădată, care obișnuia să își respecte supușii. Am simțit atunci cum inima mi-se umple de tristete si cum incet in ochii mi-se formeaza doua lacrimi. Dar nu le-am dat drumul. Eram si sunt prea mândră ca sa plang de față cu cineva. Am pășit atunci în fața mulțimii și luandu-mi inima în dinți, am strigat :" Oare e acesta regele Tharanduil care își carmuia odinioara atât de bine poporul? Sau e oare un rege al oamenilor care aruncă osânde în stânga și în dreapta, uitând de mandrie și nesocotind că acestia sunt supusi lui, și nu sclavi? Oare într-atat a decazut Tharnduil încât să își priveasca de sus poporul".In momentul urmator brate puternice mi-au apucat mainile și m-au târât până în fața tronului, obligandu-ma să ingenunchez dinaintea tatalui meu. "Cui datorez acesta critica?" a raspuns el atunci, apucând gluga mantiei mele si aruncand-o pe spate. Cu o expresie de uimire, se dadu un pas inapoi, făcând totodata semn garzilor din stânga si din dreapta mea să ma ridice. "Finwen, copila ccce cauti aici?" ma întreabă cu o unda de nedumerire în glas,uitând parca de cuvintele grele pe care i le-am adresat cu putin timp urma. "Vad ca te-ai schimbat! Unde e regele cel drept care isi iubeste si isi respecta poporul?Imi amintești de un rege al oamenilor acum..." nu am apucat să termin ce aveam de gand sa spun cand i-am văzut mana dreapta ridicanndu-se, si  am simtit o durere ascuțită și o arsura in obraz. A fost pentru prima data cand tata ma pleznise, pentru prima dată când am simtit cum mandria mea a fost distrusa de față cu atâta lume. Daca mostenisem ceva de la el pe langa trasaturile fetei, acel ceva era firea incapatanata, mandria dar si orgoliul, lucru de care nu sunt foarte mandra. Tacerea sa asternut in mareata sala, iar ochii mei ii tintuiau pe ai sai.Ceva imi spunea ca începea să regrete reacția impulsiva de adineauri. Am simtit in linistea aceea cum in spatele meu se apropia ceva, apoi tata rupse contactul vizual și își îndreptă privirea spre ceva din spatele meu. Cu o voce grava spuse "Legolas condu-ti sora în camera ei! Acum!". Am simțit atunci cum doua brate puternice ma imping usor prin multime,inapoi pe usa, in holul cel lung si in final spre camera care acu' mult timp fusese a mea. Cand ajunge in dreptul usii ma intoarce usor. In fata mea se afla acum un tanar elf cu parul precum razele soarelui, cu trasaturi care cu greu se deosebeau de cele ale tatei,cu ochi de un albastru fermecator, inalt si cu trupul zvelt. Era acesta baietelul pe care l-am lasat aici atunci cand am plecat in Imladris? Atunci mi-a scapat "Doamne,Legolas ce frumos te-ai facut!".Un zambet i-a aparut pe buzele subtiri si rosii iar apoi mi-a spus "La fel si tu surioara. Dar acum sa lasam trancaneala. Ai batut drum lung din Imladris pana aici. Uita ce ti-a zis si ce a facut tata astazi si incearca sa te odihnesti. Noaptea e un sfetnic bun, pun ramasag ca maine in zori va veti clarifica multe lucruri." apoi intorcandu-se pe calcaie pornii in directia opusa lasandu-ma in fata usii.

****

Dol- Guldur = Turn in care a fost intemnitat duhul lui Sauron dupa pirderea inelului

Necromancer = vrajitor muritor

Vrajitorul din Angmar = Conducatorul nazgulilor

Nazguli = duhurie inelului puterii