Fiica regelui

Foc și moarte

Vechile prietenii nu înseamnă nimic în fața avuției, iar onoarea pălește în fața străluciri nestematele. Thoror a călcat în picioare mândria regelui elf, iar asta i-a adus furia lui Thranduil.

De când am pus piciorul în Mirkwood puterile mele au început s să se manifeste din nou, pe zi ce trece mai puternic. Simțeam și auzeam tot ceea ce gândeau ceilalți. Vise, prevesteau un rău ce se apropia din ce în ce mai tare. Ceva se mișcă în umbre ascuns vederii noastre.

Nu  trecuse mult până afirmațiile mele sau adeverit și regatul gnomilor a căzut pradă umbrei din nord. Ultimul dintre viermii lui Morgoth, Smaug, atras de comorile din sălile lui Thoror a atacat orașul gnomilor. Thorin nepotul lui Thoror ceruse ajutorul regelui elf. Ajutor ce nu avea să îl primească cu sigmuranța. Mândria regelui fusese călcată în picioare, Thranduil refuzase să ofere orice ajutor lui Thoror dau descendenților săi. Ne-am pregătit de luptă si ne-am înfățișat dinaintea muntelui singuratic și a prăpădul cauzat de Smaug, nu pentru a-i ajuta pe gnomi, ci doar pentru ca Adar dorea să le arate ce au pierdut atunci când au dat cu piciorul alianței ce poate, doar poate legat fi putut salva regatul."Adar nu ești prea crud cu ei? Nu ar trebui să le oferim autorul nostru? Rogu-te nu-i lasa să sfârșească astfel."Thranduil mi-a răspuns cu o privire incrustata și tăcere, apoi a tras de haturi întorcăndu-se. De ce era totul atât de crud? De ce e nevoie ca un întreg regat clădit cu sudoarea și sacrificiul atâtor generați și apărat cu sângele atâtor tineri gnomi căzuți în luptă, sa cadă pradă distrugerii doar datorita unui rege lacom. Ne-am întors în Mirkwood, unde  viața și urmat cursul firesc.

<<<<<<< 4 ani mai târziu>>>>>>>>>>

Gradina din spatele castelului lui Thranduil se vesteja . Fiecare copac își scutura frunzele aurite , iar vazduhul era plin de mirosul toamnei. Lumina pălea încet în amurg lăsând loc nopții instalate. O voce blândă se auzi din spatele meu "E frumos nu-i așa? Lumina pălește, lăsând loc umbrei, soarele se lasă în asfințit făcând loc lunii și stelelor."."E într-adevăr frumos, Meladin." I-am răspuns intorcandu-ma spre el."Ti-am promis ca mă voi întoarce înainte ca soarele iernii să răsară pe cer și uite suntem abia în a doua luna de toamnă.""Cum ți-a fost călătoria, domnul meu?"l-am întrebat zâmbind. "Mai ușoară pentru ca cineva  îmi aștepta întoarcerea. Mi-ai lipsit domniță!"mi-a zis cuprinzandu-ma cu brațele sale."Și tu mi-a lipsit. Hai nu mai pierde timpul azi e Mereth Nuin Giliath, sărbătoarea luminii stelelor. Toată lumina îi e dragă neamului meu, dar dintre toate cel, mai mult o prețuiesc pe cea a stelelor. Vino, deja se aude zvon de cânt și voie bună." M-am desprins din îmbrățișare și i-am apucat mana."Stai!"a spus oprindu-se în loc."Stai, poate o vei considera o prostie, dar vreau să ști ce am de gând să fac.""Meldain, ești prea serios, s-a întâmplat ceva?"i-am răspuns oprindu-ma în loc și cuprinzandu-i amândouă mâinile într-ale mele."Da s-a întâmplat, și e foarte grav. Am de gând să cer mâna fiicei lui Thranduil și te rog nu-mi sta în cale."Am izbucnit atunci în râs și m-am dat în lături. "Decizia e numai a ta, domnia ta.""Domniță Finwen te rog să-mi stai alături." L-am urmat spre sala tronului, acolo unde festinul avea loc. M-am așezat  ca de obicei în stânga tatei iar Meldain la locul său obișnuit, lângă ceilalți curtenii ai regelui. De când l-am văzut prima oară și pana acum mi-a rămas alături, aici, în Mirkwood. "Domniță dansați? " mă întreba șeful gărzilor, un elf tânăr cu parul castaniu și ochii argintii asemeni luminii lunii. Am acceptat, iar spre uimirea mea l-am văzut pe Meldain cum se îndreaptă spre Adar, se așează pe scaunul meu și începe a vorbii cu regele."Domniță credeți ca ar fi nepoliticos dacă v-as cere și al doilea dans""Nici decum."i-am răspuns zâmbind "Se pare că ești singurul care  și-a dorit compania mea" i-am răspuns zambind "Sunt destui aceea, domniță ,dar sunt destui și cei ce ar fi în stare sa taie capete doar pentru că cineva a îndrăznit a vă privi."Atunci ceva din direcția lui Meldain mi-a atras atenția, chipul lui Thranduil trecea de la uimire ,la mânie, pentru ca într-un final să treacă la tristețe și nedumerire. Meldain se scuză și veni către noi."Iartă-ma prietene, se poate?""Se pare că nici să dansez cu altcineva nu mai e posibil."i-am spus zambind jucăuș."Regele nu mi-a răspuns încă, și cred ca nu o va face prea curând". Mi-a răspuns pierdut."Nu te teme, o va face."i-am răspuns cu  un zâmbet calm. M-a sărutat pe frunte și a rămas la fel de abătut toată noaptea. Am continuat sa dansam, iar după mult timp înainte ca petrecerea să se sfârșească ne-am despărțit îndreptându-ne fiecare spre odaia sa.