Fiica regelui

Umbra trecutului II

Am urmat garda şi am ajuns într-un târziu în odaia tatei. Era încă lângă fereastra privind undeva departe. Am facut o plecăciune şi am spus "Aţi trimis după mine , hir nin?" "Da, Finwen, mâine în zori pornim spre Erabor, te rog pregăteşteţi lucrurile!"mi-a zis scurt. "Mi-e îngăduit a şti motivul aceste vizite neaşteptate?" l-am întrebat lasând capul în pământ. "E timpul ca Thror să termine lucrătura smaraldelor din Girion, pe care i le-am dat în grijă cu mult timp în urmă". "Înţeleg! Am să fac precum mi-ai poruncit, Adar" i-am zis şi m-am întors pe călcâie. "Devi din ce în ce mai apropiată de elful din Lorien." mi-a spus cu o voce aproape şoptită. "Adar..." m-am întors lăsându-mi privirea în jos."E alegerea ta, atâta timp cât se trage din sipţa elfilor nobili." am ridicat ochii privindui pe ai să-i şi i-am zâmbit. Speram că astfel puteam obţine un zâmbet sau cel putin o vorbă blânda, dar ca raspuns mi-a întor spatele şi a zis " Poţi pleca!". Acesta era felul său de a spune că supărarea nu îi trecuse, îl cunoşteam pe Adar mult prea bine să mai pun întrebări aşa că am făcut ce mi s-a poruncit şi am plecat spre odaia mea. Am împachetat o rochie şi ceva lembas deşi ştiam că această călătorie va dura puţin, iar la sfârsitul ei ne v-om bucura de ospitalitatea gnomilor din Erebor. Ziua de azi nu îmi adusese decât probleme. Cu gândul la faptul că poate ziua de maine va fi mai bună am adormit, iar somnul mi-a fost din nou perturbat de vise ciudate, dintr care unul se deosebea oarecum de celelalte. Se făcea că eram din nou în Aman, dar de data aceasta ma aflam într-o sală mare de bal,luminoasă şi ale carei coloane erau asemeni copacilor din Lorien. La o masă lungă ce se afla paralel poziţiei mele stăteau Varda şi Manwe înconjuraţi de ceilalti Valari. Într-una din mâinile mele se afla o cupă cu vin roşu asemeni sângelui, iar în cealaltă mână ţineam o sticluţă cu un lichid verde. Ce era acel lichid?Doar nu era otravă?Cui îi era destinată? Fără să o pot controla mâna în care ţineam sticluţa a desfăcut-o şi a înclinat-o spre buza cupei. O lacrimă îşi făcu loc pe obrazul meu,iar imediat, cu un gest rapid am tras sticla de lângă marginea pocalului şi am sters lacrima apoi m-am îndreptat spre masa cea lungă. M-am oprit în dreptul lui Ulmo, şi i-am dat cupa "Poftim, stăpâne, vinul ce l-ai dorit" sa uitat la mine a zâmbit şi mi-a zis "Nu mai fi aşa de tristă! Veseleştete, precum ceilalti maiari!".Dar un sentiment ciudat îmi dădea târcoale. Sticluţa o aveam vârâtă în dreptul brâului din mithril şi perle, nu avea nimeni cum ştii că purtam un asemenea lucru cu mine. Şi totuşi mă simţeam privită. Apoi mi-am văzut privitorul, era aceaşi persoană din visul meu anterior. Cel pe care Meldain îl numise trădător. Mă privea fără a scoate un cuvânt, apoi îmi facu un semn să îl urmez. Am străbătut sala şi am ajuns până într-o gradină frumoasă, plină de copaci şi de trilul păsărelelor. Gradină era undeva în spatele acelei mari constructii în care se afla sala de bal. Străinul era acum cu spatele, când se întoarse am simţit o lovitură în obraz, iar genunchi m-au lăsat să cad pe iarba moale. Am strigat atunci vorbe pline de uimire, dar şi de spaimă "Sauron, ce te-a apucat?!". Sauron? Sauron? Ce legătură aveam său voi avea eu cu Sauron?Nu, nu doresc să mă alătur lui,nu doresc să las întunericul să mă-nconjoare. "Ţi-am spus, că de mă iubeşti cu adevărat vei gasi un mijloc să pui otrava în băutura lui Ulmo. Unde e acum? Nimwe, unde e sticluţa?" Ţipetele sale m-au făcut să i-o întind cu o mână tremurândă. M-am ridicat şi încă neînţelegând ce s-a întâmplat îl întreb "Nu înteleg, Sauron ce voieşti de la mine?Şti doară că inima mea ţie îţi aparţine." "Au ba. Cred că mai degrabă aparţine lui Melgalath."Şi cu o mişcare rapida îmi apucă mijlocul, mă trase lângă el, iar de gât îmi lipi o lamă rece de pumnal. "Deschide gura!" urlă cu vocea sa groasă. Apoi schimbă cuţitul în mâna cealalta şi cum, necum, reuşi să îmi îndese pe gâtlej conţinutul sticluţei. Am auzit atunci o voce urlând numele meu, era Melgalad, dar nu am mai putut a-i raspunde, căci otrava începu a-si face efectul, iar eu am cazut pe un pat de iarbă la picioarele lui Sauron. Simţeam cum o durere cumplită pune stăpânire pe tot corpul meu. Simţeam cum încet, încet lumina Valarilor mă părăsea, dar că să se poată umple paharul cu venin, Sauron la înjunghiat pe neasteptate pe Melgalath care încerca să mă facă să îmi vin în simţiri." Iartă-mă Melgalath, am fost orbită de şiretlicurile lui şi nu am văzut că ce era între noi era defapt dragoste adevărată, nu ce era între mine şi el. De Eru va dorii, a-mi da o a doua şansă îţi promit că nu te voi face să suferi, iar ochii mei nu vor privi decât în ai tăi, cât despre inima mea, îţi va aparţine în întregime" îmi doream cu desăvârşire să pot să-i spun aste lucruri, dar întunericul ma cuprins prea repede,şi liniştea puse stăpânire pe mine,dar în întuneric o stea sclipea puternic şi un glas neînduplecat de femeie rosti: "Finwen de mult ai făcut o promisiune, eşti aici să o împlineşti, dar esti aici şi să respecti vreria Valarilor. Ascultă bine.Tu şi Meldain sunteţi pe acest pământ, din nou, ca trimişi ai Valinorului în ceea ce va fi să vină. Învaţă să asculţi vorbele lui Ulmo, iar astfel Noi vă v-om putea îndruma". M-am trezit atunci. În cameră pătrundea lumina blândă a stelelor şi a lunii. Nu puteam să mai dorm aveam nevoie de puţin timp pentru a realiza ce visasem. M-am ridicat şi m-am aşezat în faţa ferestrei. Oh, Varda ştiu prea bine că tu ai fost steaua ce mi-a luminat drumul în întuneric. Voi împlinii promisiunea facută, dar şi voia Valarilor. După un timp în uşă se auzi un ciocănit uşor. "Intră!" am zis sigură pe mine. În odaie intra singura persoana pe care după ziua de astăzi nu mă asteptam să o văd venind astfel. Părul blond îi era răvăşit, pe faţa sa, care avea mereu o privire neîndurătoare se pute citi o spaimă de moarte, iar din ochii albaştrii o lacrimă îşi facu loc. Mă strânse la piept aproape sufocâdu-mă."Adar ce s-a-ntâmplat? Zici ca l-ai văzut pe Morgoth".Atunci desprinse strânsoarea şi mă privi în ochi mângâindu-mi obrazul drept cu degetele sale lungi. "Iarta-mă copilă, nu am să mă mai îndoiesc vreodat' de decizile tale. Dar, speram ,că Eru a pregătit ceva mai bun pentru tine.". Mi-am dat seama atunci că Varda ia arătat ceva spre a-i dovedi că decizia mea de a lua în posesie coroana noldorilor nu fusese atât de greşită. "Nu te teme,Adar. Nu voi împlini vrerea lui Sauron, ci pe cea a Valarilor, iar, Ei mă vor avea în pază. Totul va fi bine îţi promit". Stop!Stop!Stop! Ce e în capul meu, îi promit tatei ceva ce nici eu nu sunt sigură că se va întâmpla. Îi fac o promisiune pe care nu sunt sigură de o voi putea împlinii."Mergi şi te odihneşte, mâine v-om avea o zi lungă!" Mi-a zâmbit atunci, un zâmbet îndurerat, un zâmbet ce nu era al său, mi-a urat noapte bună şi sa îndepărtat încet. Ce visase ori ce văzuse Adar de îl speriase în halul acesta. Îl cunosc, mai bine ca oricine, l-am văzut luptând alături de mine.L-am văzut dând dovadă de o vitejie, care mulţi ar dori să o posede. Trebuia să fie ceva extrem de serios să îl sperie pe elful acela neînduplecat, ori ba, ori la mijloc eram noi, eu şi Legolas. Ce spun, era o vreme când se temea să ne vadă şi căzuţi de pe cal. Îţi promit Adar că orice s-ar întâmpla, îţi voi fi aproape, chiar de-oi fi nevoită să plec din sălile lui Mandos şi să străbat marea cea mare înotând!

***

hir nin - domnul meu

Erebor - muntele singuratic, sălaşul poporului lui Durin, regatul regelui Thror bunicul lui Thorin scut-de-stejar

lembas - pâine elfilor, un fel de pâine uscată perfectă pentru călătorii deoarece o mică bucăţică poate hrăni o persoană flămândă