Complicated

1

Carte noua, ideea venindumi recent. Sper sa va placa și sa aveți rabdare cu celelalte cărți. Pana la urma nu voi lăsa pe nici una neterminata, chiar dacă public altele noi. Aștept comentariile voastre și din nou sper sa va placa.🙏

~~~~

"Hyung da chiar nu vreau" planse satenul încercând sa înlăture mâna ce o ținea pe a sa dar degeaba.

"Kim Taehyung de câte ori trebuie sa repet, nu îmi pasa ca vrei sau nu, cu facultatea asta abia dacă am avut timp sa petrecem impreuna, azi e sâmbătă și tu vii la mine" se rasti mergând apăsat încă cu mâna încleștate in brațul satenului.

Taehyung scoase un sunet speriat forțându-și picioarele sa se oprească.

"Nici gând, nu vreau la tine hyung!!" se panica încercând sa nu îl privească in ochi.

Motivul refuzului sau era ca prietenul sau Jin poseda un hibrid, și nu orice hibrid, dar unul periculos, categoria 1 cele mai rare. Odata când a fost sa îl viziteze a crezut ca nu mai avea nici o șansa sa fuga, a crezut ca îl va ucide, doar auzindui maraitul exagerat de puternic si-a simntit pur si simplu ca inima i sa oprit. De atunci nu a mai îndrăznit sa plece la el acasa, mai bine sa o petreacă afara decât lângă monstruozitatea ce pentru Seokjin e doar un motan inofensiv. Buna gluma.

"De ce, chiar atât de mult îmi urăști casa?" întreaba pe un ton trist Taehyung fluturând rapid din maini in semn ca nu.

"Hyung nu, nu îți urasc casa, doar ca hibridul tău..." murmura lăsându-și privirea in pământ.

"Oh" șopti oprindu-se și întorcându-se spre saten. "Jungkook e chiar cuminte, are câteva momente când își pierde controlul, dar dacă ajungi sa il cunoști e chiar foarte de treaba" spune de data asta pe un ton mai blând.

Jeongguk poate își pierdea cu firea in unele momente, dar defat el era cuminte, jucăuș, alintat. Doar când ii vorbești cuvinte greșite putea sa își arate latura prădătoare, in semn de apărare. El încearcă sa își stăpânească acea latura, sa își păstreze calmul și sa ignore totul din jur. Așa puteai sa îl cunoști mai bine, chiar sa te împrietenești cu el, dacă nu ești un nesăbuit ce încearcă sa îl provoace.

"Oricum hyung eu nu vreau sa vin in casa ta, dacă îl încui in camera atunci ma mai gândesc" rosti hotărât.

Seokjin oftase silențios privindul atent in ochi. Știa de ce Taehyung ii era frica de hibridul sau, in acea zi nu a știu ce îl apucase, a început brusc sa mârâie și sa își arate partea protectoare. Chiar a încercat sa își străbunga colții in gatul firav al satenului dacă nu îl oprea la timp.

La certat, dar tot ce a făcut a fost sa pufnească scârbit și sa se închidă in camera. A vrut de câteva ori sa aducă acea tema dar Jeongguk întodeauna o schimba.

"Bine îl voi încuia in camera dar serios ar trebui sa măcar sa încerci sa îl cunoști" spune după un timp inspirând încet aerul.

Taehyung a așteptat câteva secunde sa gândească dacă sa meargă la el sau nu. Dacă nu îl va vedea lângă el era bine, adică nu se va îngrijora ca in orice moment va sari pe el. A luat o gura mare de aer încercând sa își calmeze bătăile inimi și scurt a dat din cap blondul chitaind fericit.

Acum se afla in apartamentul prietenului sau privind in toată sufrageria panicat. Știa ca in orice moment va ieși din ascunzătoarea sa gata sa atace. Asculta atent in timp ce ochii săi inspecta fiecare coltisor din apartament sperând ca nu va da de hibrid.

"Tae stai liniștit Jeongguk e in camera sa, nu ne va deranja" îl calma blondul dar Taehyung încă era neliniștit.

O mica usa de lemn nu-l va opri sa iasa. Cu puterea care o deține putea sa spargă și o piatra in două. Doar la gândul asta a simntit cum se cutremura de spaima.