Complicated

5

Se simntea atât de ciudat când era atât de aproape de hibrid. Părea ca o mișcare greșita și va deveni una cu pământul. Stătea tensionat privindu-i pe prietenii săi cum vorbeau cu zâmbete pe buze, el fiind cu totul in alta parte.

Jeongguk era la câțiva pași de el, privea in jur curios, urechile sale fiind ridicate iar coada se mișca haotic ca un șarpe. Era îmbrăcat ca de obicei, haine negre și bocancii la fel. Ii dădeau o aura periculoasa dar tot odata și ferbinte.

Își scuturase capul lăsându-l usor jos începând sa se certe la gândurile despre hibrid. Nu putea face asta, nu putea sa îl privească atât de intens când el îl ura. Își dadea seama ca ii trimitea săgeți dure când nu era atent, după privea in alta parte când își ridica ochii. Vroia atât de mult sa afle de ce îl ura, de ce doar pe el?

"Mie pofta de o înghețată, Tae vrei?" satenul scuturase din cap privindu-și prietenul și schițând un zâmbet micuț.

"Da vreau" răspunde Jimin încuviințând din cap.

"Bine atunci eu și Jin ne vom ducem după înghețată ok?"

Taehyung își fixase brusc ochii pe băiat simntind cum panica ii lovea mijlocul stomacului. Era rău, foarte rău.
Deja își închipuia ce o sa se întâmple dacă ei doi nu vor fi aproape, dar măcar sunt într-un parc, cu mulți martori, și probabil sunt și persoane ce au in posesie hibrizi prădătorii, deci nu are pentru ce sa ii fie frica. Dar totuși gândul asta, atât de aproape de hibrid îl ingrozea.

Seokjin observase starea satenului, și știa ce realatie are cu Jeongguk, mai mult brunetul nu-l îndrăgea. Sa apropiat de hibrid fiind sigur ca nu e ascultat.

"Koo sa nu încerci nimic, cât timp sunt plecat vreau sa stai departe de probleme, și sa nu îndrăznești sa il rănești ne-am intales?" întreaba dur privindul in ochi serios.

"De ce pentru ca e prietenasul tău, ma lași" rosti scârbit privindul la rândul sau serios.

Faptul ca vorbea cu stăpânul sau ce la salvat din brațele morții, și numai din cauza unui tip oarecare ii face ca nervii sa ii intunece mintea. Nu avea dreptul sa fie așa cu el, nu putea sa ii facă asta. Tinea mai mult la capul ala saten decât el?

"Da Jungkook e prietenul meu și știu ce îți poate pielea așa ca dacă cu vorbe dure nu merg atunci te rog sa te abții"

Jeongguk își inclestase pumnii pufnind scârbit. Și-a mutat o ochii plin de ura pe saten dorind atât de mult sa își străpungă ghearele in piept pentru a scăpat o data și pentru totdeauna de o mica insecta ce ii invadează teritoriul.

"Koo te rog mult" însista cel mai mare când nu primise răspunsul începând sa ii mângâie ceafa fiindcă știa ca îl relaxa.

Jeongguk luase o gura zdravănă de aer, relaxându-și toți mușchii și expirând după aceea. La dracu cu Jin și la dracu ca stie toate punctele sale slabe.

"Bine" rosti printre dinți privind spre saten câteva secunde. "Ma voi abține" continua fixandusi ochii cu stăpânul sau ce acum își ridicase buzele într-un zâmbet blând.

"Îți voi da o recompensa când ne ducem acasa" rosti făcându-i cu ochiul Jeongguk mărindu-și ochii entuziasmat.

Taehyung avea privirea in pământ, cu gândurile doar la modul in care Jeongguk va ataca in clipa când vor fi singuri. Era atât de speriat, terifiat încât ii era greu sa își tina suspinurile ce ii erau blocate in gât.

"Venim repede" rosti rozaliul și începând sa se îndepărteze cu Jin lasand in urma un saten îngrijorat pentru viața sa și un brunet ce abia putea sa își controleze ranjetul.

Vântul începea sa trimită senzații placute, cu soarele ce strălucea puternic pe cerul albastru. Taehyung facu-se un pas in spate analizând cu ochii locul unde ar putea fi câinele sau.

Era destul de departe dar se pare ca se juca cu un alt cățeluș de aceeași mărime și se pare ca era cu stăpânul sau ce zamabea când ii admira. Era șansa ca sa fie cât mai departe, măcar ceva bun se întâmplase.

A făcut un pas însă vocea brunetului ia înghețat picioarele pe pământ simntind cum transpiratia ii cădea de pe frunte.

"Nu incerca sa pleci, Jin o sa ma jupoaie de viu, și nu vreau sa am probleme cu stăpânul meu din cauza ta" vorbi pe un ton rece și dur hibridul.

"Ma duc doar sa îmi iau cățelul" șopti temător inghitandu-și cu greu saliva cand ia privit ochii plin de ura.

Se simntea de parca îl aruca intr-o groap plină de demoni ce așteptau nerăbdători sa ii zdrobească sufletul.

Jeongguk lăsase un oftat zgomotos pe buze inchizandusi câteva secunde ochii și inclestandu-și maxilarul. Doar de prostia asta nu avea chef.

"Mișcă" rosti dur. "Cât mai repede îți iei potaia, cu atât pot sa nu îți mai văd fața pana sa vina Jin"

Taehyung le simntea ca niște sulițe ce ii strapungea inima pline cu otrava. Era rănit, chiar și dacă nu avea nimic de a face cu el, pur și simplu era rănit. Nu intalgea de unde atata ura, nu intalgea de ce se comporta așa cu el, nici macara nu ia făcut nimic ca sa fie așa.

Și-a întors capul pentru a nu-i observa lacrimile ce incepeau sa ii inunde ochii. Nu merita sa plângă pentru cineva ca el. Trebuie doar sa își ieie cățelul și sa dispară din acel parc, așa putea sa nu ii mai steie in fata dacă tot îl dezgusta.

A mărit pași ajungând in locul unde Yeontan se juca. Ia rostit numele cățelul întorcându-și capul și fugind spre stăpânul sau, Taehyung luandul in brațe și aplecanduse spre persona ce era acolo.

"Ai un câine tare dragut" spuse străinul zâmbind blând. "Cum îl cheamă?" continua in timp ce îl analiza din cap pana in picioare.

"Yeontan" rosti prietenos strangandu-și mai mult câinele la piept.

"Dar numele la stăpân cum e?"întreaba din nou luandul un pic in surprindere.

Tonul sau era blând, nu părea ca vrea ceva de la el. Cu același zâmbet și-a dezlipit buzele pentru a lăsa numele sau sa se prelingă însă vocea cea răgușită și dura la oprit întorcându-și confuz capul și tresarind când îl văzuse pe Jeongguk prea apropie de el, umerii avand câțiva milimetri sa se atingă.

"Ma irita mult sa aștept, ti-ai luat câinele ce mai aștepți?" cuvintele iau fost rostite lui Taehyung dar privirea era pusă pe străinul ce ii privea confuz și un pic temător.

Ochii negri ca pana corbului se mișca lent de sus și jos, fiind sigur ca va tine minte chipul străinului ce îndrăznise sa îl retina. Nu va fi dădaca lui Taehyung, dar dacă Jin vede ca vorbește cu un străin el va fi cel tras la răspundere și nu avea chef deloc. Încă o data îl ura pe băiatul de lângă el, încă un motiv de ce.

"Îmi pare rău" șopti cu vocea mica lăsându-și privirea in pământ.

"Iar tu sper sa îți ții zâmbetul acasa, nu ai dreptul sa vorbești cu el ne-am intales?" vorbi din nou spre străin acesta ridicându-și o sprânceana.

"Vroiam doar sa fac cunostita, e ceva ilegal?" răspunde scârbit.

"Da!" rosti pe un ton atât de ridicat încât Taehyung trebuia sa își astupe urechile.

Țipatul hibirizilor feline putea sa îți facă urechile sa sângereze. Cu vocea lor joasa, se auzea mai mult ca un raget sinistru și puternic.

Jeongguk arunca privi usturătoare băiatului străin ce ramase uimit, insfacandui brațul satenului și tragandul după el. Sa apropiat de locul unde trebuiau sa fie și acum dacă Taehyung nu stătea locului, forțându-l sa se oprească in fata sa și arucandui mâna mult prea puternic, Taehyung facand un pas in spate și mărindu-și ochii in șoc.

"Nu am de gând sa îți fiu dădaca, dar am o promisiune de făcut, ei fi tu mare si pe cont propriu dar Jin mia zis clar sa nu îți fac nimic, așa ca nu îmi da motiv sa o fac" maraie acele cuvinte Taehyung deja simntind cum pământul ii fuge printre picioare.