Complicated

9

Oficial decizia sa era foarte proasta.

Abia putea sa își tina capul ridicat la ore. Ochii îl usturau iar capul începea usor sa îl doară. Povestea profesoarei nu îl ajuta deloc, iar gălăgia din clasa îl storcea cu totul de energie. Ar fi trebuit sa se culce, la naiba, măcar 3 ore dar ar fi trebuit sa o facă. Acum parca arată ca un mort mergător. Ora de engleză e chiar ultima și mai avea încă 3 ore pana atunci. Nu stie cum o sa reziste.

"Kim Taehyung!" satenul tresari ridicându-și rapid ochii spre profesoara ce se apropia cu pași apăsați de el, evident fiind puțin nervoasa. "De ce nu ești atent domnule Kim?" spuse când se opri lângă banca sa, Taehyung forțându-se din adins sa nu își deie ochii peste cap.

"Îmi cer scuze doamna, doar ca nu prea am putut dormi noaptea aceasta"

Femeia la privit in ochi încercând sa își dea seama dacă minte ori nu. Văzând ca nu descifrează nimic lăsase o un oftat, antetionandul sa fie atent și incepu din nou sa își predeie lecția. Taehyung înghițise in sec simntind cum gustul amar ii invadase gura. Simntea cum intr-o secunda avea sa vomite așa ca ridicase rapid mâna cerându-și permisiunea sa iasa, și nici măcar nu aștepta aprobarea profesoarei, se ridicase fugind rapid pe usa pana afara, pentru a atrage o gura proaspăta de aer.

De ce parca ceva puternic ii apăsa umerii, picioarele devind rapid ca gelatina. Părea ca avea puțin și cădea dacă nu își tinea echilibrul, cu ajutorul copacului unde sa oprit. Incepea usor sa nu poată respira, iar capul ii devenea ca o explozie puternica de amețeala.

Cu ritmul asta credea ca o sa îl găsească cineva leșinat pe aici. Sincer nu știa ce avea in cap când sa gândit sa nu doarmă o noapte, și era doar vina lui Jungkook. Dacă nu a fi stat așa de târziu, cine stie pe unde imblase, nu avea sa ajunga in situația asta. Abia dacă putea sa vadă ceva din cauza cetei ce ii acoperise o ochii.

Aștepta cu nerăbdare ca ziua asta sa se termine o data, ca mâine sa nu îl mai vadă pe lângă el, ori sa stie ca e resbonsabilitatea lui dacă va pati ceva. Din cauza lui, își strica regimul de somn, și din cauza lui nu se poate concerta la ore. Va trebui sa mai îndure încă o ora pana la Engleză și după va putea sa se odihneasca. Dar la naiba se simntea atât de slăbit încât nici pe picioare nu avea posibilitatea sa stea.

Știind ca așa își va răutăți ametelea sa asezat pe pământ lângă copac, inspirând și expirând de câteva ori pentru a își reveni dar era imposibil. Amețeala era prea puternica zgutuindul pana la măruntaie, de parca chiar cineva ii dăduse o bâta in cap.

Își închise ochii strangandu-și puternic mâinele una in alta. Incerca sa își focuseze gândurile la altceva sperând ca așa îl va ajuta sa își calmeze amețeala.

"Ce faci aici?" vocea brusca la făcut sa își deschidă rapid ochii speriat, privind cum un băiat puțin mai înalt decât el stătea in fata lui.

Nu era cineva cunoscut, nici măcar nu la văzut prin facultate. Cu greu sa ridicat sprijinindu-și spatele de scoarța copacului. Luase o gura de aer analizandul atent pe băiatul necunoscut. Parul roșcat dat pe spate, uniformă specifica a facultății și piercinguri in urechi și in buza. A observat ca avea și câteva tatuaje pe maini din cauza cămeșei cu mânecile scurte.

"Nimic nu conteaza" ii răspunse într-un sfârșit la intrebare încercând isi mențină picioarele drepte, însă putea sa simnta cum începeau usor sa tremure.

Atât de multă tensiune ii apăsa umerii parca vrând sa îl bage in pământ cu totul. Gatul ii devenea uscat iar ochii pur și simplu îl înțepau din cauza soarelui mult prea puternic ce împroșca cu razele sale galbene peste tot din jurul sau.