Complicated

11

Azi era ziua când Jungkook pleca. Acea zi când momentul lor se va prăbuși intr-o secunda. Spera ca lucrurile se vor schimba dacă măcar in aceste zile vor incerca sa se intaleaga dar era și mai rău. Acum Jungkook îl urăște și mai mult ca ultima data.

Privea de pe canapea cum hibridul își puse lucrurile într-un geamantan mare lângă usa. In câteva minute trebuie sa apară Seokjin, in câteva minute casa va deveni din nou intr-o liniste sufocanta.

Nu putea sa minta, înainte sa vina Jungkook, casa era destul de goală, fără zgomote, fără smucituri, doar linistea relaxanta. Iar acum când va pleca, casa o sa devină una sufocanta. Chiar si cu Yeontan in ea tot o va arăta sărăcăcioasă si fără viața.

A încercat sa zică ceva dar buzele au ramas intredeschisă, fara nici un cuvânt. Ce putea sa zică, se vedea ca hibridul îl ignora, orice doar sa nu îl vadă. Era dureros, însă nu putea sa rezolve nimic. Fapta a fost făcută, Jeongguk oficial are o lista de dușmani care probabil se afla deja in ea.

Un oftat slab ii părăsi buzele strangandu-si mai puternic brațele din jurul picioarelor, rezemandu-si bărbia de genunchi. Viața uneori e nedreapta.

Soneria ușii făcuse zgomot in toată casa, ce probabil din spatele ei era Seokjin.

Dorind sa se ridice, hibridul io luase înainte lasându-l pirionit in loc, privind cum deschise usa dandu-se in spate pentru a il lăsa sa intre. Asta e, a încercat.

"Ești gata?" întreaba blondul aproiindu-se de cel mai tânăr, zâmbindu-i blând.

"Da" ii răspunse rece, Taehyung fiind nevoit sa își închidă ochii pentru a își calma fiorii ce incepeau sa ii zburleasca parul de pe ceafa.

"Dute in mașina, o sa vin și eu in câteva minute" brunetul dăduse scurt din cap murmurând un 'nu sta mult' apoi ieșise pe usa. "Ești bine?"

Satenul dăduse tot aerul afara trantindu-se pe canapea.

"Depinde prin ce intalegi bine" ii răspunse trist fixandu-și ochii cu a celui mai mare.

Seokjin intr-o secunde se afla lângă el, palma sa fiind așezată lent pe umar.

"Dacă ti-a făcut ceva ma jur..."

"Nu mi-a făcut nimic" i-o taie rapid. "Doar ca acum e și mai rău ca înainte" continua ascuzandu-și ochii de după maini.

Blondul oftase slab privind câteva secunde usa pe unde ieșise hibridul, după mutându-i înapoi spre micul băiat de lângă el.

"Nimic?" întreaba însă deja știa ce răspuns va fi.

"Nimic, in aceste doua zile nimic nu sa schimbat, doar faptul ca hibridul tău ma urăște și mai mult"

Sperase măcar ceva, cât de minuscul, dar măcar ceva sa se schimbe, sperase ca poate se vor intalege, nu ca prieteni nu ca familie, dar doar ca cunoscuți, doi oameni ce se salută din întâmplare ori când pur și simplu vizitează pe prietenul sau, un salut, cum la tine chiar și cuvinte simple. In zadar așa cum a fost așa și va continua, Jeongguk întodeauna îl va urâ, oricât va incerca el sa schimbe ceva intre ei.

"Tae dai puțin timp, sunt sigur ca nici chiar așa nu o sa fie"

Taehyung se ridicase in picioare, traversând lent sufrageria, pana in bucătărie unde de acolo își luase ceva sa bea, Seokjin fiind din urma sa.

"Glumești hyung, hibridul tău a fost foarte precis in cuvintele sale, nu o sa se întâmple nimic, doar el, instinctele și plăcerea de a ma vedea mort"