Complicated

7

Casa sa pe care o considera un loc de siguranța, nu mai este. Taehyung trebuia sa fie la fiecare pas atent, sa privească tensionat peste tot, fiindu-i frica sa nu ii sară in față și sa ii străpungă gatul cu colții săi ascuțiți și fioroși. De când plecase Seokjin abia dacă putea sa stătea relaxat înainte sa simnta din nou inima in gât când se auzi un sunet micuț. Era îngrozit de viața sa, ii era frica ca nu va mai apuca ziua de mâine.

Isi atintise ochii câteva secunde la serialului ce se difuza la televizor, însă și-a întors brusc capul când a auzit un sunet de usa ce se deschise și se închise forțat. Jungkook a ieșit din camera.

Taehyung sa dat cu totul in spate, cât ii permitea speteau fixandu-și ochii mari peste hibridul ce mergea liniștit, de parca trăise o viața in casa lui. Purta un maiou negru, jos avand o pereche de pantaloni de trening la fel negru. Urechile ii erau ascunse printre firele brunete ce bateau intr-o culoare mai întunecată însă coada sa se mișca lent in aer, crubandu-se pana la vârf.

"Mie foame" satenul tresari din cauza vocii sale groase ridicându-se automat in picioare.

Seokjin ia zis ca dacă ii face după bunul plac nu o sa îl atingă, așa ca decât sa riște mai bine făcea ce își dorea.

A pășit grăbit in bucătărie gândindu-se ce mâncare sa ii facă. Din câte a intales lui Jeongguk ii place foarte mult carnea, mult mai mult decât legume ori fructe, așa ca se gândi sa facă bulgogi cu orez fiert. Carnea sa o mănânce el iar Taehyung sa își facă un sous ceva, și probabil și o salata.

Așa ca fără sa stea mult pe gânduri incepu sa gătească, dându-i și o bucățică de carne lui Yeontan. In mai puțin de 30 de minute mâncarea era gata, punand farfuria plina de bulgogi in partea unde va sta hibridul, și încă o farfurie cu orez sous și salata pe partea undeva sta el.

Ieșind din bucătărie scanase sufragerie in căutarea hibridul, crezând ca plecase înapoi in camera, când nu îl văzuse, sa întors pe călcâie doar ca sa lase un chițăit speriat când se trezi cu hibridul fix in fața lui.

Uitase pur și simplu cum sa respire, avându-l atât de aproape. Nu și-a imaginat deloc sa ajunga așa, pironit pe loc cu inima batandui pana credea ca va ieși din cutia torace.

"M-Mâncarea e gata" se bâlbâi speriat facand un pas in spate in încercare de a se îndepărta de el, nu vroia sa ii stea in cale nici 2 secunde.

Jeongguk avea o sprânceana ridicata dar nu zise nimic trecând pe lângă el și intrând in bucătărie. Niciodată nu a crezut ca o sa simnta acum ce înseamnă pericol.

Scuturase din cap aducându-și aminte ca Seokjin spuse ca nu o sa ii facă nimic, așa ca se axa pe încrederea sa. Cu pași mici intrase și el in bucătărie asigurându-se ca și Yeontan avea de mâncare, așezându-se după aceea la masa, luându-și beți-le in mâna și începând sa mănânce fortat.

Liniștea se lăsase intre ei auzindu-se doar loviturile ale bețelor ce atingeau farfuria. Jeongguk mânca plictisit ochii săi fiind pe geamul de lângă ei, in timp ce Taehyung era atent, calculând dacă va avea timp sa fuga, in caz ca hibridul o sa se repede la el.

"Nu te mai criza atât, nelinistea ta ma încurca sa mananc"

Satenul își ridicase ochii brusc privindul confuz dar și speriat.

"Poftim?"

"Nu o sa îți fac nimic cât timp stau in casa ta, considera ca pana voi pleca, nu o sa ma ating de tine" spuse rece luand o bucățică din carne, și începând sa o mestece.

Era ușurat, putea acum sa stea liniștit. Dăduse usor din cap întorcându-se din nou la mâncarea sa.

După ce au terminat Jeongguk plecase înapoi in camera fără sa zică nimic, in timp ce Taehyung ramase sa spele vesela. Trecuse abia 3 ore de când se afla hibridul aici, 3 ore în care stătea și se tensiona in propria casa ca din spatele sau va sari și îl va ataca.