Complicated

43

Taehyung cu pași mici ieșise din cabinetul unde sa ținut examenul lasand tot aerul sa își facă loc prinde buze ușurat. Tocmai ce dăduse examenul și el a scris tot, absolut tot. Era atât de fericit încât nici cuvinte nu avea. Oboseala își făcea prezenta pentru ca nu a dormit deloc noaptea din cauza învățături dar a meritat efortul, dacă Jungkook nu îl ajuta era sigur ca nu dadea examenul. Trebuia sa ii mulțumească.

"Tae! Taehyung!" satenul se opri, privindul pe Jae, prietenul sau cum își făcea loc printre studenți sa ajunga la el.

A zâmbind când rostea câte un pardon chinuindu-se dar pana la urma a ajuns in fața sa, cu un zâmbet frumos pe buze.

Holul era foarte plin, faptul ca se terminase examenul.

"Cum a fost Tae?" întreaba cu speranța in voce nerăbdător.

Și el a avut examen doar ca la istorie, fiind in grupuri diferite. Taehyung ii putea vedea chipul obosit dar știa ca Jae la cât de deștept era l-ar fi dat fără probleme.

"A fost bine, am scris tot" ii răspunse cu mândrie mergând umar la umar cu prietenul sau pentru a ieși din facultate.

Jae știa ca satenul nu cunoștea engleza, tot examenul avea gândul la asta îngrijorat, dar acum auzind ca a scris tot o usurata ii încălzea inima, fericit pentru prietenul sau.

"Ce ma bucur Tae, am crezut ca o sa îți fie greu, adică..."

"E ok" îl opri cu un zâmbet moale pe buze lovindul scurt pe umar. "Jungkook ma ajutat sa învăț, dacă nu era el eram sigur ca nu dădeam" spuse inhaland aerul rece a iernii făcându-l sa se relaxeze.

Erau in luna decembrie dar zapada încă nu era prezenta, ceea ce la întristat pe băiat pentru ca el iubea iarna, din cauza micilor fulgi de gheata, dar și din cauza ca curând va fi ziua lui.

"Hybridul tău stie engleza, ow prădător dar și bun, sunt gelos" zise bonsuflat stârnind un chicot din partea băiatului.

O adiere de vânt rece le lovi corpurile făcându-i puțin sa tremure, amândoi zâmbind și privind cerul întunecat din cauza norilor negri. Poate va ninge, spera asta.

Un corp îmbrăcat in negru, cu gluga trasa pe cap, mergea intr-o parte și in alta la intrarea facultăți, Taehyung dându-și seama fără măcar sa de gândească ca era Jungkook. Speriat grăbi pasul, Jae urmându-l îngrijorat din cauza comportamentului sau schimbat, trebuia sa stie dacă sa întâmplat ceva.

"Jungkook!" tipa in soapta inima batandui cât un purice.

Nu avea voie sa iasa fără stăpânul sau, era foarte periculos, de aceea a început sa fuga pana ajunse la hybrid care își dăduse gluga jos la vocea sa.

"Ce faci aici, de ce ești aici, știi câte probleme o sa ai??" satenul sa uitat speriat prin jur sperând ca nimeni nu a văzut tragandul pe hybrid mai departe de facultate îngrijorarea citindu-se in voce.

Era speriat ca o sa îl ieie departe de el, iar el asta nu vroia, sa atașat prea mult.

"Tae calmează, cât nu îmi văd urechile de hybrid e in regula" incerca acesta sa îl calmeze imbratisand-ul strâns.

Toată dimineața de când Taehyung plecase la facultate a stat cu gândurile la el. Știa cât de îngrijorat era stăpânul sau legat de examen și de aceea nu a mai suportat sa stea in casa. Trebuia sa stie dacă totul era bine, de aceea venise aici, nu ar fi suportat sa stea acasa fără sa stie dacă a trecut sau nu.

Taehyung luase o gura de aer expirând după aceea un mic norisor dispărând in aer, stragandul și el in brațe. Acum ca era aici toate fricile dispăruse înlocuindu-le cu sentimente de caldura.