Complicated

66

"Ow nu mi-a fost deloc dor de locul asta"

Taehyung lăsase un chicot pe buze privind cum hybridul fluturase din mâini iritat. Azi era din nou ziua când persoanele ce au hybrizi să îi aducă cu ei la facultate. S-a chinuit destul de mult să îl facă să accepte dar până la urmă a știut ca o va face, îl iubea prea mult să refuze. Iar acum asculta cu amuzament plânsetele brunetului legat de școală. Uneori era prea copil, nici nu îți dai seama ca defapt e un hybrid prădător ce putea să te disece doar în câteva mișcări.

"Nu e atât de urat aici" spuse trimițându-i un zâmbet iar hybridul l-a privit câteva secundă înainte ca colțul buzei să se ridice și să îi prindă mâna în a sa.

"Poate pentru ca îți place aici, pentru mine e urat și nefolositor" da din umeri satenul doar lovindu-l jucăuș în umăr și pășind pe hol.

"Nu e adevărat, defapt facultatea poate să îți rezerveze ceva pe viitor, știi cu cariera și alte învățături importate"

"Spune pentru tine, mie îmi ajunge chestiile din capul meu, și crede-mă nu le-am acumulat cu ajutorul facultății"

Taehyung s-a uitat la el dându-și ochii peste cap reluând din nou mersul hybridul urmându-l aproape.

Sincer să îl știe atât de aproape îi făcea inima să se încălzeasca, mai ales după cele întâmplate mai înainte. Jungkook era ca o umbra din urma sa gata să intervină , să îl protejeze. Se simțea în siguranță.

Palmele mari îi acoperea perfect mâna sa micuță, abia își vedea degetele. Venele proieminte ieșeau de sub hanorac accentuându-se când îi strângea blând mâna. Părul dat pe spate îl făcea să arate și mai bine iar asta îi aduse o micuță roșeață pe obraji. Sincer dacă înainte se gândea ca va ajunge împreună cu el ar fi ras, un astfel de prădător nu arăta ca genul de iubit ce îți făcea surprize sau te umplea cu dragoste până la refuz, nu, arăta mai mult a pericol gata să te doboare dacă te apropii prea mult de el. Frumusețea care o avea pe chip nu era atât de interesant pentru el, era mai mult interesat să afle de ce îl urase dar se pare ca a și uitat de acele zile acum fiind într-o una cu hybridul ce vroia să îi iei e viața cu una ce vroia să îi umple corpul cu iubire.

Un mic zâmbet îi apăruse pe buze gândindu-se la cat chin trecuse doar ca acum să se țină de mână cu prima sa iubire. Ce întorsătură.

"Cat va trebui să stăm?" întrebarea hybridului l-a făcut să își ridice a privirea uitând de gândurile pe care le avea și fixandu-si ochii cu a lui confuz.

"Abia a trecut o oră, mai avem încă 3" spuse, Jungkook mai să se plângă de iritare.

"Data viitoare nu o să mai intru în implorările tale să fii sigur"

"Da, da și eu te iubesc" își scoase limba brunetul uitându-se puțin timp la el ca după să îl ieie prin surprindere muscandui limba, satenul scâncit speriat și dându-se un pas în spate. "Ce naiba Jungkook?" întreabă încă speriat încercând să uite de durere care îi furnică limba.

"Asta pățești dacă îți scoți limba" ranji pervers, Taehyung privindu-l urat și întorcându-se cu spatele la el.

La naiba de nu îl durea, l-a mușcat prea tare și asta îi dăduse o stânjeneala și pentru ca câțiva studenți au văzut  scena.

"Hai" spuse cu obrajii roșii mergând înainte, Jungkook doar privindu-l și chicotind scurt.

***

După o lungă zi de facultate Taehyung nu a reușit bine să intre în casă ca Jungkook ii prinse talia forțându-l să se lovească de perete și să își înăbușe întrebarea pe care a vrut să o zică înainte ca brunetul să îi cuprindă buzele într-un sărut. Era unul dur, cu multă salivă și mușcături, abia putea ține pasul, iar modul cum îl împingea și mai mult în perete nu-l ajuta. Minele le avea prinse deasupra capului iar un picior de al hybridului o avea pusă între genunchi fiindui imposibil să cadă.