Complicated

38

"Dar de ce nu vrei sa îmi spui!!" spuse pe un ton smiorcait Tae privindul confuz și întrebător.

Timp de 30 de minute după ce sa mai calmat și sa adâncind in brațele călduroasă a hybridului acesta a început sa se plângă și sa îl privească cu botic repetând aceeași întreaba pe care vroia sa io zică. Taehyung nu știa ce sa zică fapt ca îl luase prin surprindere cu comportamentul sau brusc și cu fața de cățeluș? Care serios vorbind îl nedumerea din ce in ce mai mult.

"Jungkook te simnti bine?" întreaba a suta oară in acea seara fiindcă de fiecare data hybridul ocolea și punea aceeași intrebare.

"Da desigur de ce nu as fi?" ii răspunse puțin nedumerit luand loc înapoi pe canapea avand ochii fixați pe saten. "Dar serios acum de ce nu îmi spui, adică știu ca am zis ca no sa te forțez dar ma mânca limba" zâmbi in timp ce ii dadea și mai multe întrebări băiatului care ramase in picioare cu chipul confuz rămânând fără cuvinte.

Desigur iubea felul cum hybridul se schimbase dar îl și baga uneori in sperieți de cât de blând defapt a devenit și ca acum, cu acei ochi de cățeluș plouat cu boticul imens și cu urechile lăsate in jos la felul ca se simntea suparat. Pur și simplu fără cuvinte dacă ma întrebați.

"Uite Kookie" începe sa zică dar își lipise rapid buzele mărindu-și ochii. "S-Scuze nu am..."

"E ok nu ma deranjează" îl opri sa mai vorbească zâmbind.

Taehyung ramase cu o falca in cer și una in pământ fiind pur și simplu de a dreptul uimit.

"Umm ok..." trase o gura de aer încercând sa își revină din șoc și se așezase pe canapea puțin mai departe de hybrid. "Ce vroiam sa îți zic este ca nu trebuie sa îți faci griji, eu doar uhm am văzut un hybrid....da un hybrid care ma privea puțin mai neortodox sa zic așa, si mam speriat" spuse pe un ton micuț avand ochii pe hybrid încercând sa nu se dea de gol cu minciuna sa care sa zic așa nu a fost prea credibila chiar si pentru el.

Jeongguk la privit cu o sprânceana ridicata evident dându-și seama ca mintea așa ca a făcut un pas pana a ajuns lângă saten tragandul brusc in brațe lipindusi corpul când mai mult de a micului băiat ce se înroși rapid luandul prin surpridere.

"Tae nu trebuie sa minți" spuse inhalandui adânc mirosul șamponului de vanilie, ascuzandu-și după nasul in firele șatene ce erau atât de moi.

"Dar nu mint" ii răspunde încercând sa nu roșească de gestul hybridului.

Era...nou pentru el.

"Minți Tae pot sa îmi dau seama" șopti lăsându-se puțin pana ajunse cu buzele lipite de pielea gâtului provocându-i fiori plăcuți ce se jucau in interiorului pieptului celui mare de ani.

Taehyung își strânse buzele neștiind ce sa facă, sau ce sa zică. Caldura emanata de respirația hybridului prea aproape de gâtul sau ii dadea mulți fiori, prea mulți fiori de placere, iar satenul nu știa cum sa procedeze. Acele momente când simntea fiori, însă nu fiori de placere ci de frica, acele zile când hybridul ii făcea ziua și noaptea un coșmar, își batea joc de el, îl amenința, ii vorbea atât de dur și rece, toate astea sau terminat in momentul când Jungkook acum îl atingea într-un mod blând, ii făcea fiecare fir de par sa se ridice, îl ducea într-un totul in alt loc, un loc cu iarba verde, senin și plin de frumusețe. Era pur și simplu perfect, mult prea perfect.

"Jungkook" șopti lasand un micuț geamăt pe buze când simnti cum hybridul ii mușcase porțiunea de piele. "De-De ce faci asta?" spuse lasand încă un geamăt de placere.