Complicated

65

Briza aerul rece îi lovi fără rușine obrajii roșiatici. Liniștea din pădurea deasă și stranie l-a făcut să inspire adânc pentru a își calma bătăile inimi. Jungkook din nou l-a trezit cu noaptea în cap ca vroia sa se primble, ceea ce nu ar fi fost dacă el nu era a doua zi la facultate. Practic s-a folosit ca era acasă.

Ora ceasului indică 1 noaptea, lumina orbitoare făcându-l să își închidă ochii câteva secunde doar pentru ca îl luase prea rapid și îl dureau.

Era destul de frig, însă măcar hybridul l-a îmbrăcat de parcă erau 5 metri de zăpadă, fără șansa să se poate mișca. Aburul îi părăsi buzele de fiecare dată când respira, urmărind atent norisorul dispărând în aer.

Trecuse mai bine de o oră de când stătea singur cu cățelușul sau ce se mișca din colo în coace. Măcar el să se încălzească.

După alte câteva minute gândindu-se cat va mai trebui să stea o mână se puse pe umărul său făcându-l să tresare puternic și să se întoarcă rapid ochii mărindu-se de frică însă răsuflând ușurat ca era doar Jihu și nu un hybrid prădător ce vroia să îl disece.

Doamne la ce m-am gândit.

"Taehyung hey" roșcatul îi trimise un zâmbet mare făcându-l pe șaten să chicotească și să îi facă semn cu mâna să se așeze lângă el.

"Hey" spuse fericit ca nu va mai trebui sa stea singur.

"Vad ca și pe tine te-a forțat hybridul să ieșiți, doamne câteodată îmi vine să îi fac un parc doar al său lângă casă să nu mă mai sature, abia apuc să mă odihnesc" spuse bonsuflat, Taehyung doar scăpând un râset.

"Nustiu de tine dar pe mine m-a trezit ca are chef sa se primble, și am apucat doar 3 ore sa dorm" se bonsufla și el fiind rândul lui Jihu sa radă înfundat.

"Am știut ca să ai un hybrid în custodie înseamnă multă responsabilitate dar nu mă gândeam ca mă va ține treaz toată noaptea" plânse începând să scoată mici sunete de copil supărat iar Taehyung abia încearcă să își stăpânească chicotul.

"Tu măcar știai însă la mine era nou totul" spuse aducându-și aminte de ziua când Seokjin s-a autoinvitat la el acasă cu Jungkook din urmă, rugându-l să îl îngrijească 2 zile.

Nu va uita deloc de acea zi minunată dar și înfricoșătoare.

Jihu zâmbi scurt lovindu-l blând pe umăr dupa aceea privind luna plină cum lumina frumos în jur.

"Ai trecut de știi tu..." întreabă întorcându-și privirea pe saten care doar oftase uitându-se și el la lună.

"Nu chiar, încă am această frică, dar de când sunt împreună cu Jungkook, nu prea mă sperii" spuse un mic zâmbet înflorind pe buze.

Jungkook și-ar da și viața dacă el pătea ceva, de aceea nu prea se mai temea de alți hybrizi, nu cat timp brunetul era lângă el gata să îl protejeze.

"Atunci mă bucur" spuse cu un ton ușurat Jihu ridicându-se în picioare. "Tae scuze dar trebuie să plec, e deja prea târziu iar eu mâine am ore, nu te superi?" întreabă cu părere de rău satenul fluturând rapid din mâini.

"Nu sigur ca nu, e okey Jihu nu trebuie sa iti ceri scuze, o sa ne mai vedem noi" zâmbi încercând sa îl calmeze băiatul doar oftând lung și luându-si rămas bun.

L-a urmărit până se pierduse din raza vizuală, Taehyung muscandui-și  buza de jos și lăsându-se cu spatele de speteaua scaunului tare. Yeontan luase pauză din joaca apropiindu-se de stăpânul său iar satenul doar s-a lăsat încât să îl poate lua și l-a îndesat la piept pentru a îi ține de cald.

"Se pare ca din nou vom sta până dimineața pufuleț" șopti pe un ton mic cățelul lătrând frustrat și adâncindu-se în scurta groasă pentru căldura.

Taehyung lăsase un oftat lung pe buzele reci strangandusi cățelul la piept gândurile începând încet să se intrepte spre acea zi îngrozitoare. Nu își mai văzuse fratele de 2 săptămâni, din acea zi când practic s-a jucat cu el doar pentru a primi cele două cuvinte, acele două cuvinte care l-ar fi închis într-o temniță îngrozitoare din sufletul său. Pe moment chiar ar fi lăsat totul și ar fi făcut orice ca colegii lui să fie în singurață. Hun era bun la manipulare însă niciodată nu s-a gândit ca el va decurge la actorie. Să îl facă să creadă ca chiar a fost un atac terorist și să îl forțeze să îl ierte. Se pare ca nu își cunoștea fratele așa cum credea.

Câteodată se gândea de ce el, ce a făcut atât de greșit ca să fie bătaia de joc a cuiva, părinții și după fratele, ruda sa de sange care a fost atât de blând și bun cu el când erau mici, se jucau, se prosteau, se alergau. Nu intalegea cum din acele momente a ajuns ca el să îl urască și să îl facă vinovat de tot ce făcea. Era dureros, s-a schimbat într-un timp scurt, nici măcar nu observase câte de repede devenise altă persoană.

Și acum mai era Jungkook, iubitul său care îl știa pe Hun, de unde, de când,nu știa, și nici nu credea ca o sa afle curând cum de ei se cunosc și cum de sunt dușmani de moarte. Ce s-a întâmplat defapt în trecutul lor, și cum au ajuns să se cunoască?

Prea multe întrebări fără răspunsuri.

Uneori se simntea ca un străin, toți știu doar el nu.

O atingere ușoară l-a făcut să închidă pe moment gândurile care încercau să forțeze la răspunsuri întorcându-se puțin speriat și zărindu-și iubitul 
cu zâmbetul pe buze. Urechile erau ridicate în vârful părului iar coada se mișca haotic în aer dându-i de gol entuziasmul.

Taehyung doar lăsase un oftat de ușurare pentru ca nu era alt hybrid, așa cum gândise mai devreme.

"Te plictisești?" întreabă hybridul în timp ce ocolise scaunul doar ca să se așeze lângă saten și să îl tragă în brațele sale, Taehyung simntind cum corpul i se relaxa într-o secundă.

"Puțin" spuse capul său fiind rezemat de locul dintre umăr și gât, brunetul putând să îi simnta respirația fierbinte cum îi lovea pielea.

"Scuze ca te-am făcut să mă aștepți atât de mult, dacă vrei putem merge acasă"

Taehyung a murmurat un răspuns afirmativ pentru ca chiar vroia acasă, era deja prea târziu iar somnul își punea pata repede. Hybridul chicotise indepartandul încet doar ca să poate să îi vadă chipul îmbujorat de la frig, iar după aceea s-a apropiat încât sa își atingă buzele într-un sărut scurt acum satenul roșind de la stânjeneala.

"Haide" murmura asupra buzelor puțin umede a satenului serpuindusi brațul de după talie pentru a îl ajuta să se ridice.

Taehyung zâmbi în sinea lui când i-a simntit palma fierbinte, locul unde îl ținea începând să se furnice. Chiar dacă era îmbrăcat destul de gros Jungkook nu a vrut să îl atingă peste haine ceea ce era super drăguț.

Fiind sigur ca Yeontan se simntea comod a început să își urmeze iubitul amândoi pășind în liniște spre ieșirea din parc. Era relaxant, chiar dacă aproape tot drumul nu au zis nimic, Taehyung doar analizându-l cu obrajii roșiatici, a fost relaxant. Putea să recunoască iubitul său era cel mai sexy.

Când au ajuns acasă primul lucru a fost ca să îi dea drumul cățelușului acesta rapid fugind la bolul său cu apă, iar el încet își lăsase scurta suflând ușurat din cauza căldurii minunate ce îi lovise pielea rece. Jungkook își lăsase doar bocancii la intrare urmărindu-l rapid pe saten până în camera.

"Ma duc sa fac un duș" spuse băiatul, hybridul doar dând din cap și aducându-se la propriu în pat, fapt ce îi stârni un chicot celui mai mare.

Chiar era norocos, să deții un astfel de hybrid prădător care doar va ucide pentru ca ii invadezi teritoriul, iar acum sa se fâstâcească pe lângă tine pentru a primi confort și pe deasupra sa te iubească până la sfârșit, Taehyung era norocos. Încă avea gândul la ce se întâmplase acum două săptămână și de unde se știe cu fratele său, chiar vroia să cunoască, cel puțin se va simnti mai ușurat, ori înfricoșat. Depinde care îi va fi povestea.