Complicated

67

Soarele abia intra prin draperiile trase, luminând două corpuri învelite în pătură pufoasă, îmbrățișați și goi pe deasupra. Ieri Jungkook după ce au venit de la facultate și după ce i-a provocat o plăcere de neuitat, a decis să îl mai lase puțin să își tragă suflul, însă când noaptea a venit, au continuat ce începuse mai devreme. Nici măcar nu l-a lăsat să se odihneasca, a intrat și ieșit de atâtea ori încât Taehyung uitase numărătoarea. Corpul lui era mult prea obosit, abia a reușit să se ridice pentru a pleca la baie și a își face un duș.

Oricum după ziua de ieri Taehyung dormea adânc, cu sprâncenele relaxate, buzele puțin deschise și părul ciufulit. Trupul era plin de semne provocate de hybrid iar Jungkook avea doar un mic semn adorabil pe gât. Chiar și dacă îl luase complet pe nepregătite și nici nu l-a lăsat să își revină oricum a avut curaj și el să îi facă unul, până la urmă trupul său îi aparținea așa cum și corpul hybridului.

Primul care deschise ochii fusese hybridul din cauza razelor slabe de soare care îi atacase chipul. Un minut a stat cu privirea ațintită pe tavan în minte fiind ziua de ieri, acum în ureche răsunând gemetele păcătoase și pline de dorințe a iubitului său. Ah, cât de minunată a fost ziua de ieri.

Și-a ciufulit puțin părul, a luat o gură mică de aer după aceea ochii i se opri spre micul ghemotoc de blană ce începea să se miște între ei. Nu ținea minte aseară să fi deschis ușa pentru a îl lăsa să intre. Probabil Tae o făcuse. Un mic zâmbet îi apăru pe buze când în vizor se opri iubitul său, dormind cu buzele deschise mici sforăituri adorabile auzindu-se. Era întins pe burtă cu o mâna ridicată la nivelul feței în timp ce cealaltă era lăsată lin peste stomacul hybridului. Adorabil.

Lent îi luase mâna pentru a o pune pe pernă și cu pași mici părăsi camera, având un gând să facă mișcare de dimineața. Nu o face întodeauna, dar are câteva zile când chiar vrea să lucreze la mușchi. Înainte făcea sport în fiecare zi câte două trei ore. Seokjin îl rugase de multe ori să ia o pauză, fiindcă nu-i făcea bine la sănătate, chiar dacă doctorul își dă acordul să faca, însă nu așa cum brunetul o făcea.

Atunci a avut un scop. Sa ajungă cineva puternic și să poată să își ducă planul de răzbunare la capăt. Să nu cunoască ce înseamnă frica, nu din ziua când părăsise laboratorul. Era numai ură și dezamăgire, tot ce făcuse era să aștepte ziua pentru a îl frânge o dată și pentru totdeauna pe Bossboy, să îl tortureze cu toate posibilitățile pe care el i-o făcuse.

La naiba era chiar pregătit să îl omoare dacă nu era împreună cu Taehyung, și daca nu a aflat ca e chiar fratele său. De atunci până acum Jungkook încă simțea vină ca nu i-a permis sa vorbească, chiar dacă au trecut săptămâni bune încă nu putea sa își scoată din cap ziua când era sa fie ultima dată când vedea cerul, sa fie ultima dată când își vedea prietenul cel mai bun, și să fie el ultima persoană pe care o vedea, ura, furia, totul.

Însă măcar a reușit să se oprească, și chiar dacă îl ura de moarte îi mulțumea fratelui său ca a venit la timp să oprească totul, acum știa adevărul, dar se gândea dacă acel tip venea mai târziu, dacă nu i-ar fi deranjat, iar Taehyung era să fie mort, după acea să știe ca de fapt ucise persoana greșite, ce era să simtă?

Nici măcar nu are răspuns, urma să îl omoare chiar și pe Bossboy? Ori dispărea așa încât nimeni să nu îl găsească, nici măcar stăpânul său.

"Bine ca nu s-a întâmplat asta" mormăie hybridul luând o înghițitură din apă după aceea privind plictisit norii de pe cer, ce aduc probabil o ploaie bună.

"Ce să nu se întâmple?" o voce somnoroasă răsună în bucătărie, Jungkook dând drumul paharului și întorcându-se cu un zâmbet pe buze, începând să chicotească la fața aproape adormită a iubitului său, cu pătura înfășurată în jurul corpului.