Complicated

8

Nu mai știa cât timp a trecut dar Taehyung abia dacă își mai simntea mâinele. Frigul ii intrase pana in măduva spinării provocându-i mici dureri de la tremurul ce ii făcea ca mușchii sa se încordeze pana la nesfârșit.

A încercat sa îl găsească cu privirea pe hibrid dar nici urma de el. Spera ca va apărea in orice secunde fiindcă nu știa dacă mai rezista pe băncuța aceea. Telefonul sau era mort, nu știa câte e ora iar urletele hibrizilor prădătorii ii dadea fiori de frica.

Și-a suflat aer cald pe mâinele înghețate încercând sa le mai încălzească puțin. Acum ar fi bine o băutura fierbinte sa îl mai ajute cu frigul de afara. Un oftat adânc ii părăsi buzele privind cum aburul dispărea in aer. Cât mai trebuie sa stea aici?

Niște pași se apropiase de el, Taehyung ridicându-și privirea și dând de un băiat necunoscut. Avea parul usor roșiatic, cu câteva șuvițe albe, îmbrăcat într-un hanorac sur cu o jacheta pe umeri și pantaloni de trening albastri. Îl privea cum se apropia de el, gândindu-se poate ca avea treaba in partea opusa dar nu era așa, străinul se oprise in fața lui divulgandu-și zâmbetul micuț si blând.

"Ămm salut?" incepu el puțin confuz.

Străinul din nou zâmbi facand mișcări ușoare intr-o parte și in alta probabil încercând sa se lupte cu frigul de afara.

"Salut, probabil te-am speriat" rosti el cu părere de rău.

"Nu, e ok, nu mai speriat, doar ca..."

"Nu ai crezut ca o sa te trezesti cu cineva străin in fața ta" termina el propozitia, Taehyung zâmbind tâmp. "E in regula, probabil ca te simnti inconfortabil, vroiam doar sa știu de ce stai atât de târziu aici, te-am observat ca ești aici de ceva timp cu nimeni" rosti mult prea curios pentru
gustul satenului.

"Pai..."

"Ori îmi pare ori tu deții un hibrid, așa întrebarea mea va fi răspunsa" îl întrerupe din nou străinul, Taehyung deja simțindu-se deranjat.

"Nu e chiar hibridul meu dar da sunt aici cu el"

Străinul incuviinta-se cap semn ca a intales începând sa privească prin jur.

"Și unde este acum?"

Taehyung deja începea sa devină iritat. Intalege ca avea intenții bune dar nu trebuie sa stie el tot. Pana la urma nu îl cunoaște, drept urmare nu trebuie sa ii patrunga in spațiul sau personal.

"Nu știu pe aici pe undeva" ii răspunde buzele sale curbandu-se într-un zâmbet fortat.

Nu avea altceva ce sa facă, atata de mult ii place sa vorbească cu el? Totuși nu intalegea de ce el se afla in parc, atât de târziu?

"Intaleg, am și eu un hibrid, uite e acolo, cu jeaca albastra" satenul își mutase ochii spre direcția pe care o indicase observând hibridul menționat. "E hibrid prădător, lup."

Acel hibrid își întoarse câteva secunde ochii spre ei, după fiind trântind cu putere de un alt hibrid la pământ, sunetul căzăturii auzindu-se pana la saten. Putea sa jure ca a auzit si trosnitul oaselor parca avand puțin sa se rupe. Seokjin ia zis ca felul lor de a se trânti ori sa se bate e doar o joaca. Ce mai joaca, păreau ca chiar vor sa se ucidă.

I se părea ca cei doi hibrizi vor sa își arate cine e mai puternic. Locul asta e super ciudat, dacă știa ca asta insemana sa ai un hibrid prădător atunci mai bine rămânea la hibrid inocent, care nu caută probleme și nici nu se luau la bătaie, așa cum fac cei prădători.

Ce zice acolo, nici un hibrid nu mai vroia, înainte visa sa dețină unul dar acum ideea ia scăzut.

"E totul in regula, pari îngândurat" vocea acelui străin la trezit din trasa ridicandu-și ochii pe el.