Ophelia

14. "Ai nevoie de ea..."

...
" Eram in pat, in camera lui Vladimir, pe care acum o recunosteam, acoperita sumar cu o plapuma de moda veche, groasa si pufoasa ca un norisor. El a intrat pe usa incet si lenes. Avea parul ud si mirosea, din nefericire, a samponul meu cu trandafiri. Si-a trecut mana prin parul lung, privindu-ma intens si obscen. Era incredibil de impunator, ceea ce ar fi facut orice femeie sa cada din picioare, inclusiv pe mine. Am schiţat aproape involuntar un zâmbet obscen și mi-am mușcat buza inferioară. Era intr-adevăr un bărbat bine. A venit tiptil in faţa patului, ca apoi să se urce pe el și să se apropie de mine in patru labe, ca o felină de prada ei. Nu a dat plapuma jos de pe mine, ci s-a băgat el sub plapumă, lângă mine, pentru că in camera era extraordinar de frig. Mâna lui mi-a cuprins obrazul și m-a atras intr-un sărut profund și ameţitor. Cealaltă mână se plimbă nestingherită pe spatele meu, pe sirea spinării apoi mai jos, prinzând cu poftă de una din fese. Mâna care imi ţinea obrazul a coborât și ea pe gât, urmată de buze. Am scăpat un geamăt tremurat, iar la auzul acestuia il simţeam mai pofticios ca niciodată. A insistat in zona gâtului asemenea unui vampir inserat de sângele unei fecioare. Mâinile lui mi-au cuprins spatele iar el mă trăgea și mai aproape. Buzele lui au atins linia imaginară a sânilor. Ne sorbeam din priviri și ne contopeam încet.
...

M-am trezit buimăcită, odată cu el, la auzul telefonului lui.

-Wow. Am auzit din partea lui. Ce vis... nemaipomenit am avut. A continuat zâmbind.

-Apăi eu... am spus sters.

-Ce ai visat? A intrebat zâmbind.

-Chestii. Am spus lung. Tu?

-Ei bine -s-a inrosit in obraji- chestii.

S-a mobilizat și a iesit ca și ars din pat. Azi avea de lucru la morgă, urma să se ocupe de cele 3 cadavre. Eu aveam in plan să sterg urma lăsată de vis și să mă indrept spre casa lui Adi. Sigur era foarte îngrijorat. A iesit repede din camera, cu un prosop la el. Eu am cautat telefonul vreo 3 minute in cearsafuri si am apucat sa scriu un mesaj.

"Scuze ca nu te-am anuntat ca vin, am adormit. Eram obosita."

Am asteptat aproximativ un minut sa apara raspunsul "Nu-i nimic. Se intampla. Azi luam cina impreuna. Sa vi acasa pe la 6." Am trimis inapoi mesaj cu "Bine. Abia astept." si mi-am continuat leneveala in pat. Am meditat cu privire la visul pe care l-am avut. Inca imi trimitea furnicaturi in tot corpul. Mi-am luat iar telefonul sa ma uit la ceas. 11 jumatate. Perfect. Ziua nu incepuse bine si era pe jumatate gata. Mi-am mai verificat din mail-uri, mesaje scrise si vocale, sa vad daca am primit vre-un semn de la Laura. Nimic. Am vrut sa cobor din pat sa fac pranzul si o cafea pentru mine si Vladimir cand acesta a intrat in camera. Vederea lui mi-a dat senzatia de deja-vu. arata exact ca in vis, doar ca mirosea mult mai masculin si nu a sampon cu trandafiri din Provence. S-a oprit brusc exact in fata patului, fara sa zambeasca de aceasta data, sau sa se apropie cum a facut-o in vis. A stat cateva secunde acolo, ingandurat, apoi si-a continuat cautarea de haine prin camera.

-Mi-ai vazut pantalonii? A intrebat pe un ton plictisit.

-Numa' tu stii pe unde i-ai pus. Am raspuns imediat. M-am ridicat si eu din pat, doar ca sa constat ca eram doar in lenjerie. De ce eram doar in lenjerie? De ce sunt doar in lenjerie?

-M-am trezit azi-noapte si m-am gandit ca ti-e cald. A raspuns ridicand pervers din sprancene. Apropo, tatuajul tau temporar e aproape disparut.

M-am uitat la tatuajul de pe mana. Intr-adevar nu se mai distingea decat conturul. Probabil ca la urmatorul dus o sa se duca de tot. Mi-am luat una din camasile extra-lungi de lucru a lui Vladimir si m-am indreptat spre bucatarie. Am pus mai intai de o cafea apoi m-am indreptat spre frigider. Avea tot felul de ingrediente in frigider. L-am simtit cum trece in spatele meu si am zis: