Necromanţia

47 4 0
                                    

Am coborât în sufragerie, unde Ophelia ne astepta deja, înconjurată de lumânări , puse strategic in cerc. Mă privea atent, iar când m-am întors în direcţia lui Vladimir, acesta făcea la fel.

-Înainte să păşeşti în cerc, îmbracă rochia albă care se află pe fotoliu, fără lenjerie. Mi-am îndreptat privirea spre rochia albă de satin de pe fotoliul intuit de ea. Era superbă, simplă, cu model de dantelă la bază şi lungă până peste genunchi. Era minunată. Vladimir, întoarce-te, te rog.

Vladimir s-a întors schiţând o expresie dezamăgită, apoi Ophelia a continuat:

-Motivul pentru care nu ai voie să porţi lenjerie, e jertfa carnala pe care i-o oferi lui Satan. Slujitoarele lui erau dezbrăcate, fără scrupule, dar acest ritual te vrea pură, iar, precum ştii, albul simbolizează puritatea. Tatuajele nu par chiar la locul lor. Uuuu! Ăla pare interesant, dar nu a durut să îl faci acolo? A întrebat, zâmbind în direcţia lui Vladimir, care s-a întors în câteva secunde. Acum că ţi-am atras atenţia -se adresa lui Vlarimir, am nevoie de ajutorul tău. Aprinde lumânările, te rog, apoi Otilia, pășește în cerc. Am făcut amândoi întocmai cum ne-a spus, sub atenta ei supraveghere. După ce am pășit în cerc și Vladimir a revenit la locul lui, a continuat:

-Deci -a spus oftând- primul lucru ar fi înrudirea cu mine. Vladimir, ai adus ce ţi-am cerut?

Vladimir a scos un pumnal din haina pe care o purta, și o șuviţă de păr roșcat. I le-a arătat Opheliei iar aceasta a mimat un mulțumesc.

-Du-le în faţa ei, odată cu asta. I-a arătat un bol în care era apă, presupun, iar acesta l-a luat și l-a adus spre mine.

Aceea, draga mea este apă de trandafiri. Ce vezi acolo sunt petale de trandafir alb. Acestea, în combinație cu apa de trandafir și incantații au o semnificație aparte și o să ne ajute să descoperim dacă ești vrăjitoare înnăscută sau nu. Apoi, cu ajutorul unei mostre de ADN de la amândouă, vom vedea dacă suntem cu adevărat înrudite.

-Nu puteam face asta prin tehnologie?

-Draga mea -a rostit cu un surâs-. Prin tehnologie nu poți afla orice. Puțină spiritualitate este mereu de mai mare folos. Nu te îndoi de forțele naturii, ori acestea nu îți vor mai fi de ajutor vreodată.

-Am înțeles. Și totuși, acum ce fac?

-Îl lași pe Vladimir să facă ce are de făcut. Întrebările se pun înainte să înceapă sau la sfârșit. Nu vorbești deloc în timpul ritualului.

-Vladimir cum a fost? Am întrebat fără ezitare.

-Mă așteptam să întrebi. A răspuns zâmbind. Vladimir este născut dintr-o vrăjitoare ˝întâmplătoare˝ ca să zic așa. Lissa nu avea gene de vrăjitoare, din nici o parte a familiei, însă s-a născut cu un ˝talent˝ destul de mare încât să îl trimită mai departe generații întregi. Mai mult ca sigur, copii lui Vladimir și poate până la nepoții nepoților lui vor moșteni acest dar. Ritualul pentru Vladimir nu a lăsat loc de interpretări. Mă uitam la Vladimir iar acesta zâmbea sfios.

-Nu e totuși așa ușor să moștenești puterile mamei, asta pentru că mereu am fost comparat cu ea când făceam din senin ceva inexplicabil sau imposibil.

-Dar talentul lui era inimaginabil de puternic și de nestăvilit. De aceea am decis să mă arăt lui și să îl învăț necromanția pentru educarea în domeniul magiei. Mama lui nu s-a deranjat să facă asta, din motive necunoscute deocamdată. Era nevoie de meditație și muncă, lucruri pe care nu avea să le învețe de la nimeni altcineva.

OpheliaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum