Psycho love(Jeff the Killer)

Evadarea Din Casa De Ciudați

~Peste o luna~
Trecuse deja ceva timp de când nu am mai dat ochii cu Slenderman și de când nu am mai vorbit cu nimeni de aici... Nu ca nu as vrea, dar sunt niște criminali și atât. Pe lângă ca sunt mulți care ma vor moarta, unii obsedați, iar alții care doar sunt. (a sunat ciudat), ideea e ca vreau sa ma întorc la vechea mea viata.
Am toate motivele sa o fac, deoarece:
1.Stau într-o casa, în pădurea pulii.
2.Asunt cu toate ciudățeniile pământului aici.
3.Cred ca tocmai prind sentimente pentru o creatura inalta și nu cred ca e bine.
4. Dacă nu respect contractul, ma omoară.
Deci........ cam am TOATE MOTIVELE SA VREAU ACASĂ ȘI SA MA DAU CU CAPUL DE PEREȚI.
Dar tot dulce rămân....
O sa îmi para sincer rău pe tru Slenderman dacă o sa îmi ducă dorul, dar sunt sigura ca asta nu va fi o problema pentru el. Sigur a mai găsit fete pana sa vin eu aici, deci nu este asta o problema pentru el. Știți voi, găsirea unei victime, +18 = apoi kill.
Având în vedere ca sunt niște criminali, chiar nu am prea fost rănită de când sunt aici.
De ajuns cu ganditul, sa vad cum ies de aici fără sa fiu ciopartita.
Ma așez pe un scaun din camera mea și privesc fereastra, gândindu-mă ca ar fi o idee bunicica sa ies într-o noapte pe ea,fara ca nimeni sa nu știe. Asta pun ca planul B în caz ca găsesc ceva mai bun de atât. În ultima vreme nu mai pot sa ma gândesc la nimic, în afara de Jeff. Oare ce o face?.
A da. Sa îmi i-au și un cuțit în caz ca o sa dau nas în nas cu el. Ar fi periculos sa nu am la mine un cuțit.
Am fi egaliacar, sau asa sper.....
Oricum... Planul A cred ca o sa fie următorul:Il momesc pe Masky sau Hoodie sa mergem după victime, și îl leg și plec. Pare simplu la prima vedere, dar ma mai gândesc ce circumstanțe o sa apară. Nu am timp de asta. Sa zicem ca planurile sunt bune, acum trebuie sa ma îmbrac și sa mănânc și eu. Sunt lihnita de foame.
Ma ridic de pe scaun și cu pași repede ma îndrept spre șifonier și îl deschid lent ca să apuc sa aud scârțâitul sau. Nu aveam multe haine, dar erau frumoase.
Aleg o fusta neagra scurta și un tricou alb,apoi șosete lungi albe și adidasi converse desigur. Parul îl las desfăcut, ca nu am chef sa îl prins, dar îl pieptăn.
Insfârșit sunt gata, și sa pun planul în aplicare după ce mănânc.
Cobor în graba scările și ma împiedic la penultima treapta și ma duc rostogoli pe scări. Nu se putea compara durerea și frica pe care am avut-o acum cu cea pe care o sa o am când ma ridic. Offf....
La ce ma vaicaream eu, nici nu observ când Jason îmi întinde mana sa ma ridic. Ce gentleman....
-Mulțumesc! Spun eu. Frumos din partea ta.
-Nu e nevoie. Fac asta cu plăcere! *MIMA UN ZÂMBET LARG PE FATA*

Arata ciudat, dar trec cu vederea și merg spre bucătărie unde vad masa pusa deja, și toți la masa, iar în capătul mesei pe Slenderman care își întoarce privirea spre mine repede și ma privește.
Plec imediat de acolo de cum îl vad și sper ca nu o sa vina după mine. Ies pe ușa și merg la o plimbare ca să îmi treacă foamea,si sa ma gândesc mai bine la ce întorsătură ar putea lua planurile mele.
Ar putea refuza cei doi sa meargă cu mine, sau ar merge amândoi deodată cu mine și nu as putea sa ii leg pe amândoi.
Fir-ar..... Mai bine nici ca se putea. *dau cu piciorul în frunzele de pe jos*.
De ce trebuie sa stau aici cu ăștia? De ce nu pot pleca odată? De ce? De ce? De ce?
Nu vreau sa ucid! Nu vreau sa am deaface cu criminali! Nu sunt eu asta! Eu sunt dulce și sensibila   nu am ce cauta cu ei. Ei nu sunt familia mea.

Offf.... Continui sa merg ca să ma calmez și sa uit de ei pentru o perioada. Observ doar copaci din fata mea și frunzele care cădeau.....
Aud deodată frunzele fosnind, și ma ascund după un copac apropiat. Scot puțin capul sa vad cine ar putea veni după mine.
Nu observ pe nimeni. Ma uit de jur inprejur și degeaba. Acel cineva nu mai e.
Probabil a fost vântul care suiera...
Continui sa merg și ma opresc brusc..... Stai!.... Nu bătea vântul când am ieșit din casa!
Imediat o i-au la fuga neștiind ce era chestia aia care se ținea după mine și ma lovesc într-una de crenzile copacilor joase.
Printre gemete și frica, abia apuc sa deschid ochii sa vad pe unde o i-au și eu. Nu privesc în spate, fiind foarte terfiata ca cineva mi-ar putea face rău în orice moment. Continui sa fug nemai auzind foșnetul acelei chestii de foșnetul pe care eu îl făceam când fugeam. EtaM total în pericol și nu aveam rucsacul cu cuțitul în el.
Ma opresc la un moment dat și îmi trag sufletul după un copac. Deja nu se mai auzea nimic. Totul părea ca și mort. Nici păsările nu mai erau, nici un sunet nu mai se aude.... Auzeam doar bătăile inimii mele. Eram rapide. Aproape ca îmi ieșea inima din piept.
Îmi curgea ușor lacrimi din obraz și ma a țineam sa nu plâng.
Fosnitul nu mai se auzea.....
Am respirat ușurată, dar cu o oarecare frica în mine,ca s-ar putea întoarce acea chestie. Îmi așez mainile și genunchi la piept și plâng încet.
Timp de 5 minute nu se mai auzea decât plânsul meu.
Ma mai uit odată după copac, cu lacrimi în ochi, dar degeaba. ... Tot nu era nimic.Deja se întunecase afara și abia mai puteam vedea ceva. Ce repede trece timpul când te lupi pentru viata ta. Huh.Sper ca mai apuc sa ajung acasă, sau ajung hrana la animale.
Dau sa ma ridic și ceva fuge repede spre mine și ma pune la pământ, lovindu-ma cu capul de pamant.
Gem ușor de furere, fiind si speriata ca acea chestie a apărut.
Deschid ochii și avea apuc sa vad cine este ca se apropie de fata mea și ma săruta apăsat preț de 2 minute.