Cândva Regină

Capitolul I

Prințul

Era o zi de vară cu un cer senin cum nu se mai văzuse de multă vreme în întregul regat. În aceea vreme domnea regele Aspen cu regina Lucy, aceștia aveau și un fiu pe care l-au adoptat de bebeluș din cauză că regina nu putea să aibă copii.

Acest aspect nu era cunoscut de multă lume, deoarece era pentru binele copilului. Mulții oamenii dorind moartea reginei pentru a nu se mai naște un moștenitor. Singurii care știau adevărul erau: regina, regele și doar trei slujnice ale reginei și binenînțeles Maxon, dar el a aflat la vârsta de optsprăzece ani, acum având douăzeci. Însă nimic nu s-a schimbat în familia lui.

Revenind la aceea zi, pe cât de frumoasă era ziua, la fel de groaznică avea să devină. Ce e drept ziua începuse normal, se aflau pe terasa înconjurată de un fuișor imens de un alb imaculat, înconjurați de clasicul festin de dimineață cu clătite, brioșe, tarte cu căpșuni, șuncă, ouă suc de portocale și multe alte feluri de mâncare și răcoritoare.

Cât timp mâncau, un majordon a venit și i-a șoptit ceva regelui încât doar ei să audă. Regele se ridică tulburat, dar îi luă mână soții lui și-i zice:

-Draga mea, trebuie să plec de urgență în Franța pentru că riscăm să pierdem pacea cu ei.

-Înțeleg... zise ea cu o tristețe în glas. Vrei să vin cu tine?

- Nu! În nici un caz! Îl voi lua pe Maxon cu mine.

-Nu e o idee bună. Știu că el merge de obicei cu tine, dar încă e rănit de la vânătoare. Ai uitat?

-Mamă. Pot să mă duc! zise Maxon. Se ridică să meargă lângă ea, dar o durere înțepătoare îl făcu să cadă jos din picioare pe podea din lemn a terasei.

-Ți-am zis că nu e o idee bună. zise regina în timp ce mergea la el. de parcă totul ar fi fost normal, ce e drept prințul se rănea mai mereu la vânătoare, când îi interziceau el tot ce vroia făcea.

În același timp ce regele strigă după servitori pentru al duce în aripa spitalului, prințul deja își pirduse cunoștința. Acesta s-a trezit într-un salon cu doctorul de-o parte și cu mama lui de cealaltă parte.

-Te-ai trezit! Slavă Domnului!

-De ce? îngăimă el. Tata a plecat? Cât timp am stat? zise el în timp ce încerca să se ridice, dar regina îl împinse ușor înapoi în pat.

-Întâi de toate rămâi în pat! Clar?

-Da. comentă el.

-În al doilea rând ai stat două zile aici, iar tatăl tău a amânat plecarea până ce te trezeai tu. Înainte de a întreba, e sus într-o sedință când o termină va coborâ aici. Iar eu voi pleca cu el, căci tu nu trebuie să te ridici pentru moment.

Altețele voastre zise medicul:

-Acum că prințul s-a trezit, e timpul să-i schimbăm bandajul dacă îmi permiteți.

-Bine. zise prințul.

În timp ce îi era schimbat bandajul prințul întrebă:

-Când pot fi mutat în camera mea?

-Dacă totul este bine, în acestă dupa-miază alteță. Mai este nevoie doar de câteva analize.

-Înțeleg. Care a fost cauza ?

-Până nu facem analizele nu putem fi siguri. Dar sunt mari șanse să fie din cauză răni care s-a infectat alteță.

În acel moment se auzeau strigăte pe hol.