Asasini de Suflete si Mafia VOL II

5.

* 𝑪𝒂𝒑𝒊𝒕𝒐𝒍 𝒅𝒆𝒅𝒊𝒄𝒂𝒕 alexandra_tudor_08 *

Nu am dormit deloc, toata noaptea m-am gandit la propunerea lui Ryan si singura solutie pe care am reusit sa o gasesc este sa il sun si sa stabilesc o intalnire cu el.

Ma indrept cu greu catre baie, am nevoie de un dus racoritor.

Ma dezbrac lenesa de hainele pe care le port si dau drumul la apa usor calduta, inchid usile cabinei de dush si ma asez cu grija pe gresia rece. Ce fac in situatia asta? Clar nu sunt genul de fata care sa lase soarta sa decida pentru ea, cel mai plauzibil lucru ar fi sa lupt pentru postul de secratara chiar daca nu-mi sta in fire.

Imi spal cu grija parul auriu si lung dupa care imi torn in palma gel de dus si imi masez corpul. Mirosul specific imi minunda simtiurile si ma simt mai mult decat relaxata. Ma clatesc si opresc apa, pasesc afara dintre aburii calzi, imi strang bine prosopul in jurul taliei si ma spal pe dinti.

Dupa ce imi usuc parul si il pieptan ma sterg bine si ma indrept catre dulap si aleg sa ma imbrac cu niste blugi albastrii rupti pe alocuri si stramti alaturi de un tricou alb, bocancii negrii si geaca de piele. Iau cheile de pe masa, portofelul si telefonul.

Cobor scarile apartamentului urc in masina si il apelez bineinteles pe Ryan.

— Domnisoara Roxana, ce surpriza placuta!

Ce lingusitor poate fi. Cu siguranta este o surpriza placuta pentru el.

— Ma gandeam ca am inceput cu stangul aceasta prietenie ca sa zic asa, si am venit cu o propunere pentru tine!

Pot sa-i simt zambetul din spatele telefonului, satisfactia lui este una uriasa avand in vedere ca l-am sunat si mai mult ca sigur va vrea niste scuze.

Strang volanul intre maini pana devin albe urasc sa-mi cer scuze si urasc sa fiu eu cea care face primul pas dinou si dinou. Pentru ca in situatia asta de rahat nu este vina mea.

— Sigur! Ne vedem la firma mea intr-o ora nu mai mult nu mai putin.

As fi vrut sa-i mai spun ceva dar n-am apucat ca mi-a inchis telefonul in nas.

Infumurat, ingamfat si nesuferit daca mai stau zece minute este posibil sa ii mai gasesc cateva cuvinte la fel de jignitoare.

In general nu mananc dimineata si mai mult ca sigur prefer o cafea asa ca trag masina pe dreapta in fata firmei infumuratului si imi iau de la tonomat o cafea mare cu lapte si un cub de zahar.

Privesc catre paznicul de la intrare care ma fixseaza cateva minute cu privirea. Parul castaniu si ochii caprui atat de linistitori si calmi. Poarta o masca neagra care ii acopera nasul si gura iar ca imbracaminte are un costum impecabil negru. Ma uit atenta poate chiar ma holbez, Kyle!? Corpul atat de bine conturat si iesit in evidenta. Clipesc de cateva ori, toata atentia imi este indeparta de pe baiatul de la intrare care seamana izbitor de mult cu cel mai bun prieten al meu catre Ryan care a intrat in mine si a varsat cafeaua fierbinte pe tricoul meu alb subtire.

— Roxana, imi pare atat de rau!

Respir si expir aerul care ma sufoca. Simt in momentul asta o multime de nervi care imi patrund in tot corpul. Prima data imi spune ironic ca nu calaresc ponei albi, acum varsa cafea pe mine si tot eu sunt aia nesuferita?

Doamne Dumnezeule, daca existi da-mi rabdare, ca altfel il bag direct cu fata in tonomat.

— Cred ca mi-am ars abdomemul.

Se uita in ochii mei albastri cu parere de rau, lucru care ma enerveaza si mai tare doar ca acum am pe ce sa ma concentrez. Paznicul de la intrare, il caut cu privirea si nu il gasesc asa ca o las balta pentru moment si imi inchid geaca de piele, macar asa nu se vede pata uriasa de cafea pe mine.

— Mergem in biroul meu, daca doresti imi pot suna soferul pentru a iti aduce un tricou nou, imi pare sincer rau.

— Nu, este totul in regula, am sa merg acasa dupa ce vorbim si ma voi schimba, nu-ti face griji.

Ma aproba cu o miscare scurta a capului dupa care intram in cladire. De cum intri in cladire peretii vopsiti gri iti taie rasuflarea . La intrare se poate observa o tesghia inalta cu un leptop pe ea si un mic clopotel langa iar in spatele acesteia sta o domnisoara cu parul negru scurt pana la umeri cu o privire calda care ne saluta politicos.

Pe partea stanga este o sala de mese mare, pare un fel de cantina deoarece oamenii mananca aici. In fata pot vedea scari lungi care probabil duc pana in varful cladirii, iar exact langa acestea se afla un lift spatios.

Nu pot spune ca lumea de aici poarta uniforma specifica dar barnatii sunt imbracati in costum iar femeile in fuste pana la genunchi prezentabile sau pantaloni de costum. Intram in lift iar barbatul de langa mine apasa pe butonul cu numarul sase, dintr-un anumit punct de vedere are camere de supraveghere peste tot. Doua la intrare, trei pe coridor pana si in sala de mese.

Cand usile liftului se deschid ajungem direct in biroul lui! Raman uimita pentru o secunda cand pasesc inauntru.

Este foarte spatios si ordonat, canapea neagra din piele lucioasa este asezata in miljoc iar in fata acesteia o masuta de cafea din sticla dupa care biroul tot negru pe care se afla o lampa si un calculator performant, iar lucrul care ma face sa mii se taie respiratia este geamul urias transparent din spatele biroului care se intinde de la un cap la altul catre o priveliste numai buna pentru a te simti relaxat.

Se poate observa cu usurinta dulapul care este lipit de perete in partea stanga probabil plin cu acte.

— Sa inteleg ca te fascineaza privelistea, nu?

Fara sa imi dau seama ma holbam asa ca am ales sa il analizez si pe el putin. Imbracat la costum doar ca fara sacou, iar camasa este trasa pana la cot usor indoita, cravata este si ea usor desfacuta. Imi face semn sa ma asez pe canapea in timp ce el se aseaza pe scaunul din piele care este situat in spatele biroului.

— Am venit aici doar sa iti spun ca sunt gata sa vorbim despre firma mea!

Isi ia o coala si un pix alaturi de un dosar pe care incepe sa il rasfoiasca.

— Da, Roxana, as fi mai mult decat bucuros sa te ascult.

— Dupa cum ti-am spus am detinut compania privata inca de la saptespreze ani, parintii mei au murit asa ca toata greutatea a fost pe umerii mei si bineinteles fratele meu care sa dedicat foarte mult in a pastra firma.

— In CV nu scrie nimic despre vre-o facultate sau studii superioare.

Oare sa-i spun ca in loc sa merg la facultate invatam cum sa trag cu arma si sa fac transporturi de arme, curse ilegale si cautam cu disperare asasinul parintilor mei? Ce ar trebuii sa ii spun acum? Nu imi place sa mint dar este mai bine daca stie doar o parte din adevar.

— Din pacate nu am studiat la o facultate.

— Nu este asta o problema, important este ca ai experienta, eram doar curios, sper ca nu am zis ceva care sa te faca sa te simti incomod!

Incomod este putin spus. Dupa multi ani deschid subiectul cu parintii mei si tot dupa mult timp Curter imi sta ca o piatra pe inima.