Asasini de Suflete si Mafia VOL II

10.

Stau cu arma in mână si bat la ușă, am ajuns la asa zisa mea "casă" din Los Angeles si cum Ryan la sunat pe Kyle sa ii spuna de escapada mea la sediul militar nu ma miră daca nu va deschide nimeni.

Dar așteptările ia sfârșit când in fața ușii se afla nimeni altul decat Klaus, il împing înăuntru ca sa pot trece pe lângă el, închid ușa si încep sa ma enervez căutând-ul pe Damian cu privirea , si il văd cum coboară scările cu un pahar de apa in mâna si telefonul, scapă paharul când ma vede si ma privește cu gura căscată .

Tipatul meu asurzitor răsună in ecou prin toată casa, singurii care ies din camere sunt Kyle si Ande toți erau surprinși sa ma vada acasa, iar fratele meu știa ca atunci când ma întorc o fac cu un motiv ori sa ucid ori sa dau foc lumii.

— Verișoara ce ma bucur sa te văd, te-ai întors! Spune el venind spre mine încercând sa ma ia in brațe.

In momentul ăla încep sa râd ca isterica bătând din palme cu pistolul care atârna pe degetul meu mare. Nu știu daca am înnebunit sau chiar văd negru in fața ochilor.

— Nici sa nu intraznesti sa mai faci un pas in față, esti un fals nu știu cum dracu mi-am spus toate sentimentele mele fix ție, ba dar fix ție, îți dai seama câtă încredere aveam în tine? Spun eu deja plângând si râzând in acelasi timp.

El doar se uită confuz la mine își apleacă capul într-o parte după care singur isi da o palmă peste frunte realizând de ce sunt asa! Începe sa se învârtă in loc fiind surprins de mine.

— Damian, ti-am spus ca am sa fiu acolo pentru tine îmi era frica sa te las singur la dracu cu asta erai peste tot cu mine , te-am ridicat de jos si te-am pus pe picioare! Spun eu arătând cu degetul spre el tremurând.

— Da Roxy, ai dreptate, si eu îți spun ca îmi pare rău, nu sunt conștient, bine? De când ai plecat multe s-au schimbat! Spune el țipând înapoi la mine.

— Ca tu sa profiți de mine Damian, nu există "imi pare rau" pentru ce ai făcut tu, puteai sa ma cauți daca îți era atat de greu fără mine, dintre voi toți care sunteți in casa asta nenorocita eu sunt singura care ii poate face față lui Curter si știți bine asta. Nu inteleg cum ai avut curajul sa te iei de Andrew fratele meu care e mai presus de toate ! Spun asta gesticulând ca ultima nebună

Toți priveau speriați de ce voi face, deodată ușa se deschide si pe ea intra Dylan speriat punându-se in fața pistolului cu mâinile in semn de predare ca sa nu il împușc pe Damian

— Roxy, te rog uită-te la mine, lasă pistolul jos, nu face ceva ce vei regreta.

Vine spre mine imi apucă mâna si imi ia pistolul din mână foarte încet băgând - ul la spatele blugilor lui dupa care ma trage într-o îmbrățișare călduroasă, tremuram, iar in momentul ăla imi închid ochii si meditez pentru câteva secunde.

Îl îndepărtez pe brunet si ma uit la Damian care părea dezamăgit dar mie deja mi-a pierdut încrederea si nu mai simt nevoia nici macar sa il privesc, ma simt scârbită de el, totuși ii fur pistolul de la spate lui Dylan si trag in bratul lui Damian

Începe sa țipe si cade in genunchi in mod normal nu l-aș fi împușcat dar nu mai am milă față de nimeni , ma apropii încet de el si ma las pe vine ca sa pot vorbi cu el.

— Ieși afară, fă-ți bagajele si dispari, du-te dupa Curter si te rog mori cu el daca se poate oricum am planurile făcute pentru voi trei ca mai e si Alec de care încă nu m-am ocupat, pregătește - te pentru ce e mai rău pentru ca îți voi face viața un coșmar.

Privirea mea cade pe Klaus care se uita la mine intr-un fel pe care nu l-am mai întâlnit decât la Alec. Își întinde mâna către mine si ma ajuta sa ma ridic de pe podeaua rece. Ochii îi sclipesc atât de tare în cât îi pot simți bucuria. 

Mă trage spre el și mă îmbrățișează strâns, mainile sale sunt in jurul taliei mele, iar palmele mele reci ii ating spatele. Este atat de incordat incat ii simt tot corpul mare in jurul meu. Respir sacadat semn ca voi incepe sa plang. Imi era atat de dor de el, atat de dor de o imbratisare calda.

Parfumul lui a ramas acelasi, iar fumul de tigara din tricoul lui alb nu intarzie sa imi aminteasca de faptul ca, este acelasi baiat pe care l-am lasat aici. A ramas la fel, insetat de mine. Ma strange in bratele sale cu putere, desi nu am sa plec nicaieri, inca simte ca o voi face dinou. Imi mangaie parul incercand sa ma calmeze.

Mi-a lipsit, mult. Probabil aerul pe care il respiram si gandurile mele toate erau indreptate catre el si nimic nu ma mai aducea acasa, nimic in afara de el. Ma bucur totusi ca Alec nu este aici acum. Intr-o oarecare masura, Klaus mi-a lipsit mai mult decat el. Imi ling buzele inainte ca mana lui stanga sa coboare mai jos si sa ma ridice de la sol. Imi asez picioarele in jurul sau, cat timp lacrimile sarate imi inunda obrajii rozalii. Mi-a fost atat de dor de el. Atat de dor in cat, inima mea  tanjea cu ardoare dupa atingerile lui, dupa felul in care doar el putea sa imi readuca sentimentele la suprafata.

Sentimente pe care le credeam de mult uitate si ingropate bine in fundul sufletului meu de caramida. Speram si imi doream ca el sa fie aici cand ma intorc, speram ca el sa fie cel caruia ii simt bratele in jurul meu. Nimeni altul. El si atat.

Imi ridic capul de pe umarul lui doar ca sa imi lipesc buzele de ale sale, intr-un sarut plin de dorinta si dor. As vrea sa ma opresc din a face asta, dar nu pot. Cu o mana imi prinde ceafa si ma trage si mai mult spre el de parca este flamand dupa buzele mele, atat de dulce si aspru, buzele lui le framanta pe ale mele, iar timpul din jur parca se opreste in loc pentru cateva secunde.

Imi suge buza de jos fara jena, parca am fost a lui o vesnicie si ne-a luat mii de ani sa ne regasim, se simte de parca l-am cunoscut de o viata, de parca a fost mereu aici cu mine si eu nu am stiut.