Asasini de Suflete si Mafia VOL II

25.

"25. Nimeni si nimic nu ma va face sa cedez nici daca e ultima clipa pe care o traiesc."

-Roxana, nu te mai holba trebuie sa plecam altfel alarma aia va aduna toate garzile aici.

Imi privesc fratele cu o oarecare ezitare dar nu si de data asta! Acum am sa lupt doar eu. Timp de douazeci de ani Andrew mi-a pazit spatele exact cum face un frate mai mare si nu am de gand sa il bag in asta nu acum.

-Andrew, te rog ia gasca si pleaca, eu raman sa ma uit prin preajma! Spun asta in timp ce  deschid usa privind intunericul.

Nu a trebuit sa o spun de doua ori caci cei sase o iau la fuga pe coridorul rece, ocolesc masa indreptandu-ma catre Demon verficand daca mai are puls. Ridic scaunul asezand-ul incet pe el ii dau cateva fire de par ravasite de pe frunte ca mai apoi sa aud pasii oameniilor pe care ii avem infiltrati aici incep in sfarsit sa isi faca apariria.

Iau psitolul in mana dreapta si ma indrept cu el catre usa , urmata de inca cinci oameni deschid toate usile unde se afla cateva fete.

-Fiecare dintre voi va lua cate o fata pe motociclete sau eventual masini si le veti duce acasa , bine? Spun asta privind baietii care sunt in spatele meu.

-Roxana, eu am primit ordine clare de la Ryan sa nu plec de aici! Spune unul dintre ei avand mainile incrucisate la piept.

Ma apropii de baiatul care sta rezemat de tocul usii pozitionandu-ma in spatele lui apropiindu-mi buzele de urechea sa.

-Uite , nu ma intereseaza ce a spus brunetul de Ryan sau nu eu fac exact ce vreau iar tu faci ce ti se spune cand nu e el prin preajma asa ca nu ma face sa repet dinou.

Aproba printr-o miscare scurta a capului moment in care privesc cum toate fetele sunt ajutate sa iasa din infernul asta, in sfarsit am ramas singura.

La nici cateva minute dupa ce am mers pe holul care credeam ca e pustiu un sunet de arma se aude dupa care liniste totala si ma opresc stiu cine este stiu pe cine urmeaza sa vad acum, inchid ochii cateva secunde. Ma intorc pe calcaie cu inima cat un purice privind persoana care se afla la cativa metri de mine.

-Roxana, pleci undeva? Vocea aia si privirea lui Curter sunt acum la doi pasi distanta, ii simt parfumul pana in maduva oaselor.

Nu credeam ca voi putea sa am o dorinta mai mare a ucide pe cineva vreodata , ucigasul parintilor mei e acum in fata mea iar lacrimile si zambetul meu maniac nu inceteaza sa apara, inghit in sec.

-De cand asteptam momentul asta.. Spun eu indreptand arma catre el.

Urmatoarele secunde s-au scurs foarte greu pana cand oamenii lui iasa din spatele acestuia inarmati. Imi rade in fata cu mainile incrucisate la piept.

-Roxana Tyler, putem discuta normal lasand armele jos? Spune el fiind serios acum. Pare putin tensionat vazand cat de serioasa sunt.

-Nu! Poate voi muri azi dar nu ezit sa te omor aici , vrei sa vorbim? Mi-ai omorat parintii si mi-am pus in pericol fratele din cauza ta. Parintii lui Kyle sunt morti , Drako vinde droguri , Andrew e distrus din cauza Andreei iar Klaus tocmai si-a privit fratele impuscat si toate astea din vina ta eu nu cred ca mai avem ceva anume de vorbit.

-Calmeaza-te te rog si lasa-ma sa clarific lucrurile cu tine chiar nu vreau sa iti fac vre-un rau! Un ras fortat imi iese pe buze inainte sa pot vedea totul in ceata.

-Nu imi spune tu mie sa ma calmez, mi-ai facut rau in momentul in care ai intrat pe usa aia nenorocita si mi-ai distrus viata. M-ai lasat sa imi privesc parinti cum isi dau ultima suflare fix in fata mea criminalule.

Tacere! Tot ce mai poti auzi sunt bataile inimii mele si respiratia zgomotoasa pe care o am. Mana incepe sa imi tremure pe pistol atunci cand il arunc pe jos si ma napustesc asupra lui Curter cu un val de pumni.

Nici macar un singur om de al lui nu se pune intre mine si el. Nervii ma cuprind si pierd sirul minutelor cand simt miros puternic de sange, privindu-mi mainile realizez ca vine de pe fata idiotului.

Doua maini puternice ma ridica de pe Curter facandu-ma sa ma enervez si mai tare cand privesc in spatele meu il vad pe Ryan. Nu inteleg ce se intampla.

-Roxana opreste-te , il omori! Imi spune brunetul fugind catre tatal lui.

-Sa ma opresc? Tu esti prost? Am ramas fara parinti la 14 ani din cauza aluia pe care tu il numesti tata ca sa opresc acum, nu-mi spune ca te-a inmuiat taticutul tau. Ori te dai din fata mea in secunda asta ori iti zbor creierii dezicia iti apartine pentru ca nimeni nu ma va opri sa imi razbun familia iar daca tu crezi ca lucrurile raman asa te inseli al dracului de tare.

Nu vreau sa il omor pe Curetr nu acum, vreau sa il duc acasa si sa pot vedea cum Andrew isi pierde mintile pentru ca la dracu mereu el a fost cel mai calm dintre noi dar niciodata cand venea vorba despre familia noastra.

-Daca tii la fratiorul tau vei face exact ce tii se spune! Tipa la mine brunetul.

- N-am trecut prin iad ca sa imi vorbeasca o jigodie, tu nu mai apuci ziua de maine Ryan Edwards!

Privesc cum oamenii lui Ryan ma ia pe sus si ma inchid intr-o camera in timp ce ma leaga unul dintre ei cu mainile la spate unul ma tine de umeri moment in care ii dau un cap in gura spargand-ui nasul.

In timp ce tipul ala se tine de nas sar cu scaunul aterizand pe piciorul celuilalt in timp ce tocul scaunului se rupe ma dezleg lunad bucata de scaun dand-ui direct in cap cu ea aceata lesinand pe jos.

Cum a putut Ryan sa faca asta? Oare ma mintit in tot acest timp? Sa prefacut prietenul meu cand de fapt avea acelasi interes ca si Demon. Ma pun cu spatele la zid cand aud usa dezchizandu-se.

Il trag pe brunet de gluer puand-ui pistolul la tampla in timp ce Curter priveste plictisit.

-Trage Roxy daca ai tupeu trage , omoara-mi fiul! Zambesc in coltul gurii in timp ce Ryan se incordeaza brusc.