9.

49 13 8
                                    

alexandra_tudor_08 𝒂𝒍𝒘𝒂𝒚𝒔 𝒎𝒚 𝒔𝒊𝒔𝒕𝒆𝒓.

— Sunteți cu toții niște proști.

Vocea mea ridicată îl face pe Dylan să își rotească ochii vizibil enervat. Suntem în mașina mea pe care o conduc ca o nebună către apartament. Cine se cred ei să se amestece în viața mea? Pe tot Pământul ăsta nici mama nu se impacienta ca ăștia doi.

Nu pot să cred că am lăsat doi idioți să mă calce pe coadă, de obicei când ești prea bun cu cei din jurul tău așa se întâmplă. Îmi tremură mâinile de nervi, dar nu știu adevăratul motiv pentru care sunt așa. Știu că am două variante, ori pentru ca Damian lucrează cu omul pe care îl detest cel mai mult, Curter ori pentru că Dylan credea că mă poate lua pe sus fără să rostesc un cuvânt.

Parchez mașina în fața apartamentului și trântesc portiera cu toată forța atunci când picioarele mele ating asfaltul. Nu exista multe lucruri care mă fac să ating punctul maxim de nervi dar când se întâmplă fac lucruri de care nu sunt atât de mândră. Aș putea cu ușurință să le tai capetele pe rând, sau aș putea să îl calc în picioare pe Damian.

Dylan coboară și el din mașină, iar îainte să mai pot face un pas mă prinde de mână. Zâmbesc nervoasă, este posibil să rămână fără ele. Mă trage spre el și mă privește fix în ochi. Pare neutru, dar pot să jur că ma citit până în fundul sufletului. Nu pot și nu vreau să văd dincolo de acei iriși căprui. Nu vreau să cred că el încearcă să mă pună pe picioare pentru că oricum, dacă încearcă nu reușește.

Îmi retrag mâna și îi întorc spatele. Mă urmează tăcut fără să mai spună nimic, dar știu că în momentul în care vom pășii în apartament va dispărea totul. Sentimentele pe care le are acum vor deslănțui în el cel mai de temut bărbat, unul care dacă nu mă mințea, ajungea în dreapta mea. Cu fiecare treaptă pe care o urc îi simt privirea care îmi arde spatele. Țin cheile strâns în mână, bag cheia în broasca ușii și imediat cum păseșc înăuntru Dylan intra după mine tragând cheile și trântind ușa.

— Nu știu trecutul tău Roxana și nici nu îmi pasă prea tare dar Ryan mi-a spus destul de clar să nu te las să faci ceva necugetat, dintr-un oarecare motiv, îi este frică.

— Și ție ar trebuii să îți fie.

Strânge puternic maxilarul începând să caute prin toată casa, ceva ce numai el știe. Eu doar bănuiesc ce caută, iar când scoate prima cameră de luat vederi micuță din spatele tabloului toate încep să prindă legătură.

În tot acest timp, știau totul. Tot ce fac, tot ce vorbesc la telefon, ora la care plec de acasă și ora la care mă întorc. Mai scoate încă una și apoi alte trei, din bucătărie, baie și dormitor . Le sparge pe toate după care mă privește la fel de neutru ca înainte, începe deja să mă calce și el pe nervi, mult mai rău decât la început. Aș fi preferat să mă sune dacă le păsa atât de tare, sau cel puțin să dea dovadă de interes. Fratele meu a preferat să îi asculte ordinele lui Damian decât să bage la cap ce l-am învățat. Da, un prost rămâne prost până moare, unii nu se schimbă nici dacă îl au pe dracu în față. De ce? Pentru că nu sunt în stare să vadă realitatea.

Vor acțiune, le dau acțiune. Pun mâna pe telefon și îmi cumpăr un bilet de avion online. Am să îl fac pe nenorocitul ăla să regrete până și faptul că există. Nu cred că pot să descriu șocul pe care îl am acum. L-am luat pe Damian sub apripa mea, l-am învățat tot ce știe, a mâncat cu mine la masă și am locuit în aceeaș casă, ca el să mă tragă în țeapă fix cu Curter. Fantastic.

— Când plecăm?

Îmi întorc privirea către bărbatul care stă cu mâinile în buzunare, rezemat cu fundul de marginea canapelei mele.

— Cine a spus că vii cu mine?

Se apropie de mine poate prea mult, nu scoate niciun cuvânt, mă analizează din cap până în picioare. Dacă aș vrea să fac ceva acum ar fii să îi dau un pumn direct între ochi numai să nu mă mai privească așa. Oftez lung în timp ce mă așez pe canapea, cred că nu am de ales. Încăpățânat poate fii omul ăsta, și mi-aș dorii să îl înțeleg dar nu pot.

Mă face curioasă, ce legătură strânsă are cu Ryan și de ce îl urmează? Probabil dacă mi-ar răspunde la aceste întrebări, tot nu aș crede nimic din ce ar încerca să îmi spună. Mi-a ajuns să am încredere în oameni pentru o zi. Am nevoie să mă odihnesc. Fie că îmi place sau nu, Dylan vine cu mine dar n-am de gând să îi plătesc eu biletul.

— Plecăm în câteva ore. Dacă vrei, te poți odihni pe canapea.

Pășesc cu încredere către camera mea. Mi-aș dorii ca totul să fie diferit, sau poate doar aș vrea lun loc pe care să îl numesc "Acasă", dar acasă nu poate fi locul meu de odihnă dacă părinții mei nu mai sunt, iar Andrew face totul împotriva normalului.

Din clasa a doua până în clasa a opta, Demon și Andrew mi-au fost sprijin. Mereu când aveam nevoie de ajutor erau acolo pentru mine, iar eu i-am ajutat la nevoie, a fost reciproc. Chiar dacă am plecat am avut un motiv bine întemeiat, iar tot ce a făcut fratele meu mă face cu adevărat să mă gândesc dacă merită sau nu să ia parte la ce urmează să văda sau nu.

Am fost crescută să dobor pe oricine mă trădează, cu siguranță niciunul dintre ei nu știu că Demon este întradevăr pe aceeaș lungime de undă ca și Curter, dar asta nu este o scuză. Nu este o scuză să fi prost. Nu ai cum să trăiești în aceeaș casă cu cineva dar să nu îți dai seama ce face. Absurd.

Cu grijă îmi dau jos hainele și tocurile, după care intru în baie. Trebuie să mă relaxsez puțin. Nu pot gândii limpede cu toată harababura asta. Mă simt de parcă ma lovit cineva cu o cărămidă în cap doar ca să mă întorc în Los Angeles.

_________________________

Btw , va multumesc tuturor care imi mai vizualizati cartea si mai "aruncati" cate un vot , ma ajuta si motiveaza extrem de mult si mi-ar face placere sa imi lasati cate un comentariu pozitiv la fiecare capitol . Ily all 🥰

Asasini de Suflete si Mafia VOL IIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum