Asasini de Suflete si Mafia VOL II

28.

"28. N-ai idee cat de subtire este linia dintre iubire si ura."

Minutele se scurg de parca ar fii ore si incep sa simt cum calmul meu moare de la atarea ganduri inutile ce-mi umbla prin minte. As putea sa ii omor pe amandoi exact acum dar motivul pentru care nu o fac e ca prada are un gust mult mai bun cand o lasi sa se ascunda.

Pana de curent apare facand intuneric in toata casa moment in care un scartait ma face sa imi stramb nasul pentru ca cei doi baieti s-au ridicat panicati de pe scaune, planul merge ca pe roate. Usa se deschide dupa care o bubuitura puternica asurzeste urechile baietilor facandu-ma pe mine sa ma ridic de pe scaun cu arma in mana. Imi indrept mana catre tavan apasand pe tragaci.

-Am spus eu ca pleaca cineva din casa asta fara acordul meu? .

Pot distinge cu usurinta siluetele negre ale lui Dean si Curter cum s-au ridicat de pe jos vrand sa iese pe usa. In doua secunde sunt in spatele lor impingand-ui pe scari.

Momentul in care alerg dupa ei vrand sa ii impusc , alta bubuitura se aude de afara lucru pe care eu nu l-am planuit. Usa de la intrare se sparge fiind acum in fata mea mai bine de patru barbati inarmati pentru o lupta corecta.

Parfumul barbatesc al lui Alec imi inunda simturile cand imi atinge umarul. Ma pupa pe frunte lipindu-si spatele cu al meu. Pot spune ca asta este momentul pentru care m-am antrenat o viata intreaga, nu mai am rabdare asa ca eu sunt cea care ataca prima, in mod normal nu fac asta dar adrenalina isi spune cuvantul.

Ma opresc cateva secunde cand o usturime imi patrunde adanc in oase simtind cum mii se scurge ceva pe picior,imi duc mana catre pulpa simtind lichidul rosu care se intinde pe mana mea.

Atat mi-a fost ca pumnul meu stang face contact dureros cu maxilarul barbatului din fata mea dandu-se cativa pasi in spate dupa care ma las usor pe vine intinzandu-mi piciorul pumand-ui piedica urmatorului tragand cu arma direct in pieptul lui.

Curentul revine la normal iar Dean imi pune pistolul la tampla cand sunt neatenta fortandu-ma sa ma intorc cu fata catre Curter. Mana sa dreapta era inconjurata in jurul gatului lui Alec iar cu cealalta tinea arma pe fruntea lui.

-Arunca pistolul Roxana sau ii zbor creierii. Un ras scurt imi paraseste buzele.

Il privesc pe Alec si imi aproba cu o miscare scurta a capului. Ii indoi mana lui Dean in asa fel in cat sa ii dscarc pistolul fara sa observe.

-Da-i drumul lui Alec sau il fac una cu Pamantul pe Dean. Barbatul incearca sa ma impuste moment in care realizeaza ca nu are gloante.

Alec ii da un cap in gura lui Curter iar atunci glontul de pe teava zboara direct in capul lui Dean doborand-ul cel mai usor, chiar ma asteptam la cei cinzeci de ani ai sai sa fie primul cazut.

Cu funia groasa pe care o am in sertar il trag pe batran de gulerul tricoului pana il pun pe scaun legand-ul bine. Imi ridic manecile bluzei albe incepand sa ii dau pumn dupa pumn pana cand osul de la mana mii se muta facandu-ma sa scancesc , scaunul se rastoarna sub greutatea lui.

Ii fac semn din mana lui Alec pentru a il ridica dinou in picioare. Il apuc cu mana de barbaie fortand-ul sa ma priveasca drept in ochi, razbunare dulce razbunare.

-Inghite sangele ala nenorocit pe care il tii in gura ca sa vezi cum se simte gustul de fier. Ii spun in timp ce pumnul meu face contact brutal de data asta cu fata lui.

-Roxana, stiu ca am gresit dar te rog nu ma face sa iti iau tot ce iubesti mai mult. Cuvintele astea nu ma fac decat sa rad isteric.

-Priveste-mi ochii. Chiar crezi ca mai ai ce sa-mi iei? Nu Curter nu mai ai. Gheata cu care te privesc acum si gustul dulce al razbunarii e flacara din mine ce niciodata nu se va stinge iar cand mor are cine sa-mi calce pe urme. Fratele meu dar pana atunci ma asigur ca fac un lant frumos din dintii tai.

Privesc cum sangele ii se scurge pe tricou patand-ul. Nu il las sa mai vorbeasca ca imi indrept pistolul catre el , moment in care el se dezleaga la maini facand acelasi lucru. Stiu ce vrea sa faca dar nu voi lasa sa se intample asta, directia glontului este Alec.

Curter se ridica si vrand sa traga in Alec il imping din raza pericolului indreprandu-mi arma catre Curter, aplec capul intr-o parte privind-ul zambind.

-Nu vei putea niciodata sa mi-l iei pe Alec. Nu vei putea sa imi iei restul familiei. Spun asta strangand manerul armei in mana.

-Roxana, totul poate sa fie diferit daca ma asculti cum trebuie. Am fost obligat sa iti omor parintii , te pot ierta foarte usor pentru ce i-ai facut lui Ryan daca ies viu din casa asta.

-Curter, cu cine crezi ca vorbesti? Nu mai sunt fetita aia draguta de paisprezece ani pe care o stiai tu. Mi-am petrecut ani din viata urmarindu-te, pregatind totul, nu scapi atat de usor.

Cand il vad pe Curter ca isi indreapta pistolul catre Alec trag iar in urmatoarea secunda trage de el prabusindu-ma pe parchetul rece.

☆☆☆

Alunec in gheunchi pentru a ii putea prinde capul Roxaney intre palmele mele mari. Ii mangai fata cautandu-mi telefonul pentru a suna la salvare.

-Roxana, ramai treaza iubito, sunt aici langa tine promit ca nu mai plec niciodata! Ii spun asta in timp ce lacrimile incep sa mii se adune in coltul ochilor.

Nu o pot pierde, nu pot privi cum singura fata pe care am iubit-o vreodata moare in bratele mele, nu Roxana ea nu are dreptul sa moara. Salvarea trebuie sa ajunga in cateva minute dar pana atunci incerc sa o tin treaza pe mica mea printesa.

Isi intinde mana catre fata mea stergandu-mi lacrimile ce stau sa imi cada pe obraji si un zambet slab ii apare pe fata iar sclipirea din ochii ei inca bate exact asa cum se izbec valurile marii de stancile oceanului.

-Alec, te-am iubit si te voi iubii mereu indiferent de ce se intampla tot ce imi doresc de la tine este sa fi fericit, bine? Imi scutur frenetic capul in semn negativ.

Cand deschid gura pentru a vorbi luminile rosii ale ambulantei isi fac simtita prezenta in fata casei . Doi paramedici intra inauntru cu o targa si masca de oxigen. Ma urc in masina si accelerez grabit catre spital.

Andrew, Kyle, Bryan, Klaus si Drako sunt si ei pe drum . Daca pateste ceva nu o sa mi-o iert niciodata, nu ii pot uita zambetul si chipul senin, lovesc cu putere volanul masinii cand parchez printr-un drift nervos in fata spitalului.