Șoaptele întunericului

Capitolul 26

                       𝐒 𝐂 𝐀 𝐑 𝐋 𝐄 𝐓 𝐓

Tresar speriată,și în același timp șocată,atunci când vad un cuțit pe jos în bucătărie.Mâinile încep să-mi tremure puternic,și dintr-o dată nu-mi mai simt picioarele.Încerc să mă deplasez,forțându-mă să pășesc pe podea,dar imediat încep să văd totul în ceață.Mă sprijin de peretele de lângă mine,și timp de câteva clipe stau pe gânduri.Îmi ling buzele anxioasă,apoi îmi fixez privirea pe obiectul care zăcea pe jos.

Cuțitul de vânătoare al mamei.

Nu știu daca halucinam sau nu,dar eram foarte sigură că acela era cuțitul ei.Atunci când l-am văzut în mașina sa,acesta avea gravat numele mamei cu mici pietricele strălucitoare.

J. Howard

Imaginea cuțitului mi se tot arată în minte,iar asta e tot ce văd acum.Oriunde m-aș întoarce,văd cuțitul.O durere de cap bruscă îmi formează o senzație de vomă în gură,și aproape că uit de ce am venit aici.

Sin îmi ceruse un ceai cald,iar eu m-am oferit să i-l fac deoarece, din spusele lui nu se simțea iar bine.Dar când am văzut obiectul de pe jos,am uitat de tot ce era legat de Sin.Nu m-am așteptat să văd obiectul acesta fix în apartament..

Îmi înlătur gândurile,și merg hotărâtă către direcția cuțitului.Ma aplec ușor,încât pot ajunge la el,apoi îl iau de pe jos,și îl pun pe masa din bucătărie.Fără să stau pe gânduri,deschid dulapul deasupra chiuvetei,apoi caut cu privirea cutia cu ceai.Când însfârșit o observ,o iau și prepar în grabă ceaiul.

Îmi frec puțin tâmpla,și apuc cuțitul de pe masă,iar cu cealaltă mână cana cu ceai.Merg cât de încet pot,și ajung în fața ușii camerei lui Sin.Inima îmi bătea cu bătăi accelerate,iar mâinile îmi erau extrem de reci.Deschid ușor ușa cu cotul,apoi sunt copleșită de întunericul din cameră.

-Sin?

Vocea mea răsună în încăpere,iar pătura de pe pat foșnește ușor,în semn că Sin era treaz.Arunc cuțitul din mână,și imediat mă duc spre întrerupător.Când camera este luminata de către bec,pot observa cum Sin stătea cu capul pe pernă,acesta holbându-se deja la mine.

-Ți-am adus ceaiul.

El și-a ridicat sprâncenele în sus,iar cu o miscare ușoară a capului a aprobat.Am început să merg către pat,și între timp am început să mă joc cu materialul bluzei mele.

Bluza era neagră,mulată,și avea un mic decolteu.M-am așezat ușor pe marginea patului,apoi Sin s-a ridicat în șezut pentru a mă vedea mai bine.

Am așezat cu grijă cana cu ceai pe noptiera,după aceea Sin a început să se zgâiască la mine.

-Mulțumesc!

Vocea lui răgușită îmi gâdilă plăcut auzul,și totul devine mult prea liniștit.

-Ce-i cu cuțitul acela de pe jos?

Sin sparge tăcerea,și imediat mă reped să spun:

-L-am găsit pe jos în bucătărie.De unde îl ai?

Acesta își încordează puternic maxilarul,și în aceelași timp pumnii,respirația sa precipitată auzindu-se deranjator de tare în încăpere.Rămâne împietrit în poziția asta ceva vreme,apoi mâna sa ajunge direct pe coapsa mea,și o strânge în mână puternic.Scâncesc la contactul mâinii sale,și cu greu mă abțin să nu gem.

-L-am găsit lângă mormântul părinților mei.

Începe sa strângă și mai tare de coapsa mea,iar eu încep să-mi mușc buza de jos până la sânge.