Șoaptele întunericului

Capitolul 15

                       
                       𝐒 𝐂 𝐀 𝐑 𝐋 𝐄 𝐓 𝐓

-Scarlett,stai!Am încercat să plec cât mai repede din sala de clasă,dar am fost oprită de vocea lui Maggie.

Eram foarte stânjenită de ceea ce îmi făcuse Logan,si voiam să plec cât mai repede de acolo.

Cu greu,m-am întors către brunetă.Am oftat,apoi la fel de greu,mi-am găsit cuvintele.

-Care-i treaba,Maggie?Mi-am ridicat sprâncenele în direcția ei.

Logan avea privirea îndreptată pe corpul meu.Cu o mână își freca barba,rânjind în același timp.

Mi-am dat ochii peste cap,apoi am fost atentă la ce-mi spunea Maggie.

-Ce zici,vrei să mergem la o cafea,după ore?Ești o tipă mișto,si mi-ar plăcea dacă ne-am cunoaște mai bine.

-Sigur!Mi-ar face mare plăcere.I-am zâmbit călduros,apoi am ieșit val-vârtej pe ușa salei de curs.

Logan,era pe urmele mele,dar eu eram mult mai în față.

-Stai,târfă ordinară ce ești!Nu mi-ai supt-o încă!Când aud afirmația lui,încep să fug de-a binelea.

Simțeam că-mi pică picioarele.Dar nu am renunțat până nu am ajuns în spatele școlii,ca să mă ascund.

Ce dobitoc!

|///|

Am intrat în cafeneaua unde trebuia să mă întâlnesc cu Maggie.Clopoțelul ușii răsunând în încăperea plină de studenți.

Am căutat-o cu privirea pe brunetă,dar era de negăsit.Derutată, mă plimb printre mese în căutarea ei.Când însfârșit o găsesc,răsuflu ușurată.

Îmi face cu mâna,și mă așez pe cealaltă parte a mesei,în fața ei.Cafeneaua avea gemuri de sticlă,așa că putea oricine să ne vadă aici.Doamne,sper să nu mă găsească Logan!

-Hei,sper că nu mă aștepți de mult timp!I-am zâmbit călduros.

Bruneta îsi aranjează puțin părul,apoi își drege vocea.

-Nu,abia am ajuns.

Dau aprobator din cap,apoi îmi întorc privirea,văzând-o chelneriță îndreptându-se în direcția noastră.

-Bună,fetelor!Cu ce vă pot ajuta?

Am stat puțin pe gânduri,apoi am spus:

-Un Irish coffee,vă rog!

Maggie a mijit ochii,apoi a adăugat:

-Iar eu vreau un Espresso.

Chelnerița ne-a notat comanda pe un carnețel,apoi a plecat în grabă.

Câteva clipe mai târziu,mă uit la ea,puțin îngrijorată.

-Scarlett,ești ok?Vocea lui Maggie mă face să tresar.

De ce mă întreabă așa ceva?

-Da,de ce nu aș fi?M-am bâlbâit eu.

Trece o clipă de tăcere,după aceea adaugă:

-Păi...azi a fost foarte ciudat.Nu-mi place deloc ce ți-a făcut Logan.E un nemernic!

Sunt total de acord cu ea,dar nu pot face nimic în privința asta.Se pare că în fiecare marți o să îndur toate batjocorile lui Logan.Fir-ar!

-Da,știu.Sper că o să înceteze odată si odat-

Clopoțelul cafenelei răsună în încăpere,iar eu mă opresc din vorbit.