Șoaptele întunericului

Capitolul 17

                       𝐒 𝐂 𝐀 𝐑 𝐋 𝐄 𝐓 𝐓

Nu știu ce urma să fac.
Nu puteam să ma duc la nimeni,numărul lui Maggie nu îl aveam, despre Rosie nici nu puteam să aduc subiectul, cât despre Sin, nu voiam să-l deranjez atât.

Mi-am pus mâinile pe față, apoi le-am trecut prin păr, gândindu-mă ce voi face în continuare. Mintea îmi era absolut goală, nici o idee nu îmi venea prin gând în momentul de față. Mi-am scos geanta de pe umăr, și am început să cotrobăiec prin ea, în speranța că voi găsi ceva de folos. Aveam un parfum pentru corp, un gloss, și o bucată de hârtie mototolită.

Mi s-a luminat sufletul în momentul în care mi-am dat seama că aveam cheile de la garaj în cealaltă parte a genții.
Totuși, nu era o idee prea bună să dorm în garaj, dar sigur era de o sută de ori mai bine acolo, decât pe un scaun din parc, unde patrulează poliția.

Îmi voi pune alarma la telefon pentru a mă să trezi înaintea mamei, cred că pe la cinci dimineața, pentru că totuși, in garaj era mașina mamei.

Am deschis fermoarul din spatele genții, și am scos o cheie argintie.
Nici un sunet nu se auzea din interiorul casei, și încercam să ghicesc la ce se gândeau cei doi. A fost extrem de riscant să arunc cu un obiect în partea opusă unde mă aflam eu, dar totuși presupun că destinul și-a dat seama că am intrat în belele și mi-a trimis ajutoare.

Când am ajuns în dreptul garajului, am băgat cheia în broasca ușii, și când am auzit sunetul care îmi dădea de înțeles că ușa s-a deschis, am respirat ușurată. Mirosul neplăcut de benzină și umezeală mi-a invadat nările de îndată ce am pășit în garaj. Mi-am mușcat buza de jos, și am mângâiat cu mișcări blânde mașina mamei.
Mașina asta i-o dăduse tata, la aniversarea sa, acum trei ani.

Dar eu, nu am fost de prea multe ori în ea, pentru că după cum am mai spus, mama nu voia să intru în mașina ei, și nici măcar nu voia să mă ducă la școală cu această mașină. Am analizat-o, și am observat că mașina avea doar vreo câteva zgârieturi, sclipind în lumina becului  învechit.

Se pare că mama avea mai multă grijă de mașina ei, decât de mine.

Râd nervos în sinea mea, și mă uit pe pervaz, analizând de acum interiorul mașinii.

Pe scaunul pasagerului din față, era un cuțit micuț de vânătoare, și alături de el un inel.

Dar, nu era un inel obișnuit, ci unul de logodnă. Părea foarte scump, având un diamant sclipitor înăuntru. Era din aur, dacă nu greșeam.

Nu mă așteptam ca seara aceasta să fie atât de plină, nu m-aș fi gândit niciodată că într-o zi se pot întâmpla atâtea.

Cât despre mama, știam că este o viperă, dar nu mă gândisem niciodată că este în stare să îl mintă pe tata în halul ăsta,spunându-i de fiecare dată că îl iubește,dar de fapt,înșelându-l. Pot spune cu siguranță că este o mare târfă, care trebuie pedepsită pentru acțiunile sale negândite. Înțelegeam perfect că Chad și mama nu se văd de câteva zile, dar chiar de luni bune, sau mai bine spus chiar ani, dacă am observat în mașina ei un inel de logodnă.

Abia așteptam să îi spun totul lui tata, dar trebuia să am răbdare, să-i vad pașii următoari, ce va urma să facă, târfa pe care o numeam mamă.

Pufnesc pe nas și îmi încleștez maxilarul nervii punându-mi stăpânire pe întreg corpul. M-am uitat prin încăpere, și ochii au început să-mi sticlească când am văzut o pilotă aruncată în partea opusă a garajului.
Am luat-o în mâini, și m-am strâmbat vizibil la vederea ei, pentru că era murdară și nici nu avea un miros prea plăcut.