Șoaptele întunericului

Capitolul 2

                       𝐒 𝐂 𝐀 𝐑 𝐋 𝐄 𝐓 𝐓

Pășesc pe pământul moale de sub picioarele mele,ușor ușor soarele se îndepărtează în orizont, aerul începând să fie tot mai răcoros.

Aseară,am ajuns acasă cu bine,iar cât despre concert,după ce și-a interpretat piesa Sin s-a făcut nevăzut și nu l-am observat pe tot parcursul evenimentului,în schimb,Rosie a cântat splendid încât tot publicul a întâmpinat-o cu aplauze și chiar flori.Niciodată nu m-aș fi gândit că vor exista oameni care îi vor da flori prietenei mele la un simplu concert,dar totuși sunt al naibii de bucuroasă pentru ea,pentru că și-a dorit o astfel de carieră de mic copil.

Colțurile gurii mi se ridică într-un zâmbet,iar părul începe să îmi fluture în față în momentul când ajung lângă mare.
Pe cerul strălucitor, de seară, se văd primele stele. De îndată ce ultimele raze ale soarelui dispar în spatele orizontului, cerul explodează cu un praf de pușcă strălucitor de lumină stelară.

Îmi descalț adidașii și picioarele îmi ating nisipul rece ce îmi creează furnicături pe tot întreg corpul.Analizez toată suprafața plajei și observ că nu e nici un semn de viață umană,și respir ușurată deoarece nu aș vrea ca cineva să îmi strice cheful de a sta pe malul mării în liniște.
Mă așez pe un șezlong și privirea mi se pierde prin malurile mării ce se zbat de pietre furioase,aceasta fiind totodată singura sursă de zgomot.
Pe neașteptate aud un sunet din spatele meu și înghit în sec îngrijorată.
Gânduri necurate îmi trec prin minte în următoarele secunde,simțind cum sângele îmi pulsează în vene puternic.

Îmi întorc privirea fulgerător și văd o siluetă a unui bărbat cum se așează lângă șezlongul meu,pe nisip. Mă încrunt ușor pentru că mi se părea foarte cunoscut chipul lui,dar nu îl puteam distinge prea bine din cauza întunericului ce domina întreaga plajă,unica sursă de lumină fiind luna ce se reflecta deasupra mării.

Totuși,respir ușurată.
Slavă Cerului nu e un bețiv obsedat.

Băiatul mă cercetează atent, dar eu oftez ușor închid ochii și îmi sprijin capul de suportul șezlongului din spatele meu, blestemând universul că mi-a răpit momentul de pace. Stăm in liniște vreo câteva minute, și deodată îi aud vocea:

— Nu mă așteptam să ne revedem întocmai în acest mod.

Are vocea adâncă încrezătoare și ușor alunecoasă,ceea ce mă duce cu gândul imediat că e băiatul din seara trecută.

Surâd și sentimentul de entuziasm se face prezent din nou în adâncul stomacului meu.

— Acum câteva secunde chiar credeam că ar trebui să-mi iau adio de la viață.Aveam în gând că urmează să fiu violată,bătută și aruncată într-o groapă în care nimeni nu îmi va găsi corpul neînsuflețit.

În cele din urmă îi permit privirii mele sa se îndrepte către silueta înclinată spre mine.

Stă jos pe nisip, dar chiar și așa pot observa cât de înalt e. E îmbrăcat într-o cămașă neagră deschisă la ultimii 2 nasturi,ceea ce îi oferea un aer matur și sexy,pantalonii fiindu-i de aceeași culoare.

Mă uit la el preț de o secundă și brusc,izbucnește într-un râs ce îmi bucură într-un oarecare fel urechile,pentru că sunetul pe care îl scoate chiar era a năibii de drăguț și adorabil.
Astăzi arata chiar mai bine decât ieri și în momentul în care mă străfulgeră cu albastrul electrizant din privire controlul respirației mele se pierde preț de câteva secunde,inima făcându-mi-se cât un purice.

— Asta a fost bună,ai o imaginație bogată domnișoară cărui nume încă nu îl știu.

Îmi împreunez buzele,abținându-mă să nu râd și îmi dreg glasul ușor.