Șoaptele întunericului

Capitolul 28

𝐒 𝐈 𝐍

Intru în panică, dându-mă în grabă în spate, însă cotoarele scorțoase de cărți mă catapultează de îndată la podea, din cauza greutății imense pe care le aveau acestea. Eram asaltat de zeci de cărți ce-mi acopereau în totalitate suprafața corpului.
Ajungând în mașină, dau câteva cărți de pe mine și le plasez pe scaunului pasagerului, și mă blestem în minte pentru prostia de care pot da dovadă uneori. Iau o carte la întâmplare, și observ foile sale îndoite ceea ce mă face să răsfoiesc paginile cu mai multă atenție și grijă. Respir ușurat când văd că nici o pagină nu pare ruptă, cu toate că inima îmi stă în loc atunci când o bucată de hârtie cade din interiorul paginilor, făcându-mă să înjur în barbă.

Analizez cartea mai bine, și îmi dau seama că este o carte absolut obișnuită, cu surse științifice, ce nu pare să aibă ceva ce caut eu. Răsfoiesc în grabă foile în speranța că voi da de cireașa de pe tort, dar nimic.

"Un departament educational ofera o gama larga de servicii culturale pentru adulti dar si pentru copii. Exista si alte departamente specializate pe monede si medalii, Egiptul Antic si Sudan, Africa, Oceania si Americile, Antichitati Grecesti si Romane, Asia, Preistorie si altele. "

Mă încrunt pufnind nemulțumit pe nas, nervii fiindu-mi de acum la pământ. Ce mama măsii mai era și asta? Am crezut că poliția a luat în posesia lor lucruri mult mai importante, ci nu niște cărți aiurite despre istoria unui muzeu.

Mă uit în jos, spre piciorele mele și ridic bucata de hârtie, inima începând să-mi bată de o sută de ori mai repede când îmi dau cu repeziciune seama că faptul că nu pare a face parte din cartea respectivă, având o culoare ușor gălbuie părând fragilă ca și cum ar fi fost ruptă dintr-un ziar din anii nouăzeci,cu margini zimțate și ușor rupte. Este ușor mototolită astfel scrisul fiind puțin neînțeles.

Însă, prin cerneala ușor ștearsă de umezeală și murdărie pot descifra totuși un titlu îngroșat ce acoperea partea de sus a paginii, fiind rupt pe ici colo.

« Pentru unicul meu băiețel pe care îl am și îl iubesc ca ochii din picioare. Pentru Sin Campbell.»

Recitesc de câteva ori la rând cuvintele încrustate pe bucata zdrențuroasă de hârtie, simțind cum treptat respirația mi-o ia la goana și fruntea mi se strânge într-un ghem încordat de piele, iar privirea mi se întunecă de fiecare dată ce ochii mei trec peste cuvintele scrise cu atenție. Nu îmi venea să cred ce tocmai citisem, iar corpul meu reacționa de parcă ceva dezastruos urma să se întâmple foarte curând.

" Fiule, aș dori foarte mult ca această scrisoare să-ți fie înmânată la o vârstă mai înaintată, deoarece nu ar fi potrivit să citești aceste lucruri la o vârstă fragedă, dar aici aș vrea să-ți exemplific multe lucruri care fac parte din familia noastră, pe care nu le aflasei niciodată înainte de asta. Nu știu dacă scrisoarea asta va ajunge în mâinile tale, dar sper din tot sufletul că așa se va întâmpla. Vreau să încep cu faptul că mama ta a fost diagnosticată cu schizofrenie paronoidă acum ceva timp în urmă. Schizofrenia paronoidă este o tulburare psihică majoră care se distinge prin prezența constantă a halucinațiilor auditive și a delirului puternic. Sin, mama ta a fost mereu o femeie bună, dar a căpătat această boală înainte ca să te fi născut tu,și când a aflat că are o astfel de afecțiune a fost prea târziu pentru un avort, pentru că era în a 20-a săptămâna de sarcină. Pe timp ce trecea, boala se agrava tot mai grav, și începuse să audă voci atât de puternice încât plângea nopțile când erai în burtica ei,și ceea ce puteam să fac era să o netezesc pe cap și să-i șoptesc că va fi bine.Lua tratament medicamentos, și o duceam de două ori pe săptămână la psihiatru pentru alte tratamente profesionale, dar nu părea să ajute nimic. Într-un timp începuse să nu recunoască că vede oameni neexistenți și aude voci, făcându-mă să mă înfior,pentru că înțelegeam că viața cu un shezofrenic nu este deloc ușoară, având în vedere că putea lua un cuțit în mână din instinct și mă putea înjunghia în somn. Nu îmi era deloc ușor, mai ales după ce apărusei tu pe lume, boala exagerase grav. Când te luasem de la maternitate, noaptea mă trezisem din cauza că tu fiule, plângeai de parcă cineva urma să te omoare. Și crede-mă, erai doar la un pas de a ți se întâmpla asta. Crezusem că mama ta voia să te liniștească, dar mă alarmasem pe secundă ce auzeam că plânsetul tău se îndepărta. Am fost de-a surprins să o văd pe mama ta în încercarea de a te înneca în cadă. Începusei sâ respiri foarte greu, și nu pot să exprim prin cuvinte cât de tare plângeai. Am început să urlu la femeia din fața mea, în timp ce te scosesem din apa rece din cadă. Ți-ai pus capul pe umărul meu într-un gest atât de fragil încât inima mi se strângea când mă gândeam că avea să mori. Mama ta mă privea cu ochii mari și speriați gesticulând cu mâinile în aer ceva ce nu înțelegem.În momentul acela mi-am dat seama că mai bine nu va fi, dacă s-a ajuns la uciderea unui copil abia nou născut,și începeam să mă gândesc să o spitalizez în spital pentru ceva timp. Între timp ce o certam, ea începuse să plângă spunând că vocile sale interioare erau foarte impunătoare și agresive cu caracter jignitor și obscen, îndemnând-o să te ducă în cadă și să te înece.După ce s-a întâmplat acest lucru, m-am informat dacă pot să o internez în psihiatrie, dar m-am ales cu răspunsul că acest lucru nu este posibil, pentru că copilul, adică tu, nu puteai să bei alt lapte în afară de cel matern, pentru că vomitai de la laptele praf. În fiecare zi, auzeam cum mama ta râdea isteric în baie, crezând că nu o aud, și când intram în baie, înceta să râdă și își schimba total expresia feței. În dulapul său, găsisem pastile pen-