Șoaptele întunericului

Capitolul 21

            
                       𝐒 𝐂 𝐀 𝐑 𝐋 𝐄 𝐓 𝐓

Mi-am strâns geanta pe umeri, și am pornit spre locul indicat de Sin în mesajul primit mai devreme. Mă îngrijoram în oarecare fel, pentru că mesajul spunea clar că avea să-mi spună ceva important.

Ziua de astăzi a fost o zi frumoasă,pe cuvânt. Mă bucur foarte mult că am reușit să-mi rezolv una dintre numeroasele mele probleme. Când mi-am dat seama că nu voi mai avea probleme pe viitor cu matematica, o piatră mi s-a mutat de pe suflet, făcându-mă să simt din nou gustul vieții.

Ajunsă la locația unde trebuia să ajung, sprâncenele mi se apropie milimetric când în raza mea vizuală nu apare nimeni. Locul era gol.

Poate întârzie.

Îmi aprind ecranul telefonului, și privesc fix spre minutele ce indică ora de acum. Nu îmi mut privirea de acolo, de parcă cifrele m-ar hipnotiza.

Stau așa câteva minute bune, dar mă trezesc clipind des în momentul în care simt o mână grea care se plasează pe spatele meu.

- Scuză-mă că am întârziat.

Mă întorc spre el, și observ cât de bine arată azi. Părul îi stătea neglijent, și te indemna să-ți bagi mâinile în el pentru a-l ciufuli. Era îmbrăcat într-un hanorac verde închis, cu inscripția " Nike" pe el. Pantalonii aproape îi cădeau pe șolduri, din cauza corpului slab pe care îl avea.

Ochii verzui și pătrunzători, te intimidau numai când te uitai la ei, provocându-mă să-mi întorc privirea stânjenită.

- Nu face nimic. Am ajuns acum câteva minute aici.

Încep să mă joc cu degetele într-un tic nervos. Privirea îmi era ațintită în jos, privindu-mi adidașii murdari din cauza noroiului de afară, provocat de ploaie.

Mirosul lui, îmi pătrunse în căile nazale, dându-mă peste cap, de-a dreptul.

De data asta, miroasea a fructe exotice, amestecate cu mirosul puternic de mentă.

- Am nevoie să-ți vorbesc.

Cuvintele îi părăsesc buzele, și eu continui să privesc în jos.

Nu știu ce era cu mine, nu înțelegeam de ce inima mi-o lua razna numai când îl simțeam în preajmă, și aveam furnicături numai când îi simțeam atingerile pe corpul meu.

- Spune.

Simt cum Sin, își plasează degetele în jurul bărbiei mele și mi-o ridică încet, astfel apropiindu-mă de el.

Distanța dintre noi se micșorase, de acum simțindu-i căldura corpului alături de mine.

Puteam să jur că inima mea bătea de o sută de ori mai repede decât de obicei, și încercam să mă calmez, pentru ca nu cumva Sin să-și dea seama ce efect are asupra mea.

El încă îmi ținea bărbia captivă între degetele sale lungi, și mă ațintise cu privirea.

- Privește-mă în ochi când îți vorbesc.

Ochii mei se mută pe buzele sale, și doar privindu-le mă fascinau. Erau atât de pline, și atât de bine conturate încât mi se tăia respirația.

Ochii mei îi reîntâlnesc pe ai lui, și îi zâmbesc slab în semn să înceapă să vorbească.

- Știu că vreau să mă cunoști.

Șoptește peste buzele mele, suflând aer cald peste ele.

Nu reacționez și el continuă.

- O să-ți ofer această posibiltate astăzi.