Șoaptele întunericului

Capitolul 25

𝐒 𝐂 𝐀 𝐑 𝐋 𝐄 𝐓 𝐓

Aseară, pe când dormeam,Sin a dat buzna în camera mea spunând că nu se simțea bine deloc.Mii de senzații tari îmi străbăteau corpul în acel moment,vederea încețoșându-mi-se deodată.Cu greu mi-am revenit din tranșă,și însfârșit am reușit să rostesc măcar un cuvânt.

"Ce?"

**

Acum că-mi amintesc parcă mă simt puțin vinovată,pentru că imediat ce mi-am terminat fraza Sin a căzut pe podea.În momentul acela eu stăteam pe șezut în pat încercând să mă adun din vina trezirii bruște.Sunetul pe care l-a produs bufnitura nu a fost unul tocmai plăcut pentru auzul meu,și atunci am tresărit speriată,imediat năpustindu-mă asupra corpului care zacea pe jos.Mici lacrimi mi s-au format în colțurile ochilor,și nici peste o secundă am bufnit grav în plâns.

Eram foarte derutată de ceea ce se întâmpla,așa că tot ce am reușit să scot pe gură a fost un geamăt de frustrare.Sin nu se mișca absolut deloc,iar asta mă înspăimânta cel mai tare,așa că am încercat să trag de el.

Cu fiecare lacrimă care-mi brăzda obrajii,și fiecare suspin, speram că un miracol va face în așa fel ca Sin să se trezească.

Dar totul a fost în zadar,Sin era cu mult mai greu decât mine și nu aveam nicio șansă din a-l ridica de pe jos.

Mi-am oprit gândurile în momentul în care Sin mi-a rositit numele.

-Scarlett?Vocea lui a răsunat în încăpere.

Mi-am ațintit privirea pe trupul său acoperit de o pătură gri,și am început să clipesc des,încercând să-mi rețin lacrimile.

Sin și-a întins mâna către obrazul meu stâng și a început să-l mângâie cu mișcări ferme și blânde.Am scâncit la contactul palmei sale cu obrazul meu,apoi mi-am încruntat sprâncenele,în aceelași timp întorcându-mi privirea către el.

-Scarlett....Mi-a repetat pentru a doua oară numele.

Buzele mi s-au curbat într-un mic zâmbet la colțul gurii,apoi am dat să zic ceva,dar Sin mi-a luat-o înainte.

-Îmi este cald.Și-a lins imediat buzele crăpate.

Mi-am între-deschis buzele,dar niciun sunet nu a ieșit.Am rămas blocată așa pentru câteva minute bune,neștiind ce să spun sau ce să fac.M-am foit stânjenită,cu privirea încă ațintită pe Sin,și însfârșit el a tăiat tăcerea.

-Am transpirat,își drege vocea.Te rog, adu-mi un tricou curat.

Am ezitat o secundă,apoi mi-am mișcat corpul cu mișcări lente către dulapul din cealaltă parte a camerei.Mi-am poziționat mâna pe mânerul rece,și l-am deschis încet,încercând să nu produc vreun sunet.

Înăuntrul său se aflau numai hainele lui Sin,deoarece eu nu știam că vom sta aici câteva zile,și nici el nu s-a deranjat să-mi spună,așa că aveam pe mine un tricoul de al lui.Acesta îmi venea puțin mai sus de genunchi,el fiind de culoare albă.

Mi-am mușcat buza de jos gânditoare,și m-am decis ce tricou să-i dau lui Sin.Culoarea sa era un fel de gri spre negruij. simplu.L-am luat ușor de pe umeraș,și am închis dulapul.

Când mi-am întors privirea însfârșit către patul în care se afla Sin,acesta mă scana din cap până în piciore,lingându-și satisfăcut buzele.Mi-am lipit buzele într-o linie dreapta,și o tăcere asurzitoare s-a așternut între noi cât timp mă îndreptam spre direcția sa.

M-am așezat ușor pe partea stângă a patului,eu acum fiind mult mai aproape de Sin.Inima mi-o luase la goană,și cu mâna tremurândă,i-am întins tricoul.