Șoaptele întunericului

Capitolul 1

𝐒 𝐂 𝐀 𝐑 𝐋 𝐄 𝐓 𝐓

Se pare că ploaia se terminase,mirosul puternic de prospețime inundându-mi căile nazale,și totodată apa care curge la vale udându-mi adidașii albi.Îmi scot telefonul din buzunarul blugilor uzați și apăs pe el de două ori în nădejdea că se va aprinde,dar degeaba,pentru că pe ecran îmi aparuse o imagine ce îmi indica că am rămas fară baterie.
Asta da zi norocoasă,îmi murmur în gând, lingându-mi buzele.Mă uit încolo și-ncoace și decid că ar trebui să mă mișc dacă nu vreau să mi se strice ziua și mai tare decât cum e pe moment. Pășesc înainte,simțind că sunt pe drumul cel bun,și merg până ce trec de pădurea sumbră și înfricoșătoare.
Eram foarte îngrijorată în privința faptului că aș putea întârzia la concertul lui Rosie.Primul ei concert,în fața unui întreg public, și eram mai mult ca obligată să fiu acolo.
De îndată ce privirea mea zărește clădirea de muzică pietruită și amenajată în stil clasic,inspir ușurată,și îmi șterg fruntea cu mâna înghițind în sec.
O lumină puternică îmi ia vederea preț de câteva secunde,ce mai apoi reușesc să clipesc normal.Un aer rece mă lovește din plin în față,iar ușa se trântește de la sine în urma mea,formând un ecou înfundat pe tot teritoriul sălii de intrare.Privesc din jur împrejur,la strălucirea primului etaj,fiind de-a dreptul șocată de frumusețea lui,balustrada fiind din sticlă și de culoarea laptelui,și două candelabrele etajate,imense, pufoase,fiind alcătuite din multe bucle, curbe, mici detalii de pietre prețioase, lanțuri aurite și pandantive de cristal care erau copleșitoare.

Din spatele meu se aude un zgomot puternic ce mă face să mă întorc.Un bărbat îmbrăcat la patru ace își face apariția și își drege grasul în momentul când îmi analizează îmbrăcămintea.Clipește des neînțelegând de ce stau pe loc și nu spun nimic.

— Ă,vă rog să mă scuzați.Trebuie să ajung la etajul doi pentru concertul de muzică.

Bărbatul își ridica sprâncenele,părând că nu înțelege despre ce vorbesc,iar eu mă simt brusc extrem de timidă,coborându-mi brațele spre șolduri.Urechile mi se încălzesc subit.

—  Domnișoară, îmi cer scuze scuze,dar nu vă pot lăsa să intrați în sală îmbrăcată în halul acesta.
Face referire la hainele mele uzate și stropite de noroi din cauza ploii,scanându-mă ușor cu privirea.

Buzele încep să-mi tremure de emoție, mă încrunt adânc,simțindu-mi carnea cum mi se zbârcește pe suprafața frunții,și îmi trag mai bine sacoul pe umeri.

— Domnule,vă rog să mă înțelegeți,prietena mea are primul ei concert și nu pot rata un asemenea eveniment,dacă e nevoie vă și plătesc,doar lăsați-mă să intru.

Bărbatul îmi aruncă o privire de indiferență și mă privește într-o manieră veninoasă.

— Crezi că mă interesează banii tăi?Dacă nu pleci de aici,voi fi nevoit să chem paza,așa că nu agrava situația și dispari.

Scuipă acesta cuvintele și se întoarce pe un picior,dând să plece.

— Dar vă rog,chiar trebuie sa ajung la acest concert!

— Jerry,ce e cu toată zarva asta?

Aud o voce masculină ce îmi pătrunde până în adâncul timpanelor.Mă întorc aproape robotizat și zăresc în fața mea un băiat îmbrăcat doar în haine negre,ochii albaștri ieșindu-i în evidență fiind aproape singura pata de culoare,iar asta îmi distrage atenția pentru un moment.Parul blond îi era aranjat într-o maniera dezordonată,și sclipea un lumină pătrunzătoare a sălii.Mirosul parfumului său, îmi inundă simțul nazal. Pot să jur că parfumul său e foarte scump, pentru că miroase putred de frumos.