Capitolul II
Au trecut mai bine de 7 ani de când am pierdut-o pe Alison, nu am incetat o secundă să nu o caut. In fiecare seară, când se intuneca fugeam de colo-colo să o caut iar când soarele răsărea mergeam la amicul meu Ryan pentru a o căuta impreuna. El este un simplu om și ii mulţumesc că are incredere in mine.
Când ceasul sa făcut 7:32 am plecat spre casa lui Ryan unde aveam să continuam căutarea. Am intrat in apartamentul lui iar el deja incepuse sa o caute.
Ryan:-Neaţa.
-Neaţa, ai găsit ceva?
Ryan:-Nu, și nu inţeleg de ce nu renunţi? Tipa e dispărută.
-Pentru că nu vreau sa cred asta, știu ca o voi găsi...cândva.
Ryan: Pierzi timpul.
-Am destul..
Ryan: Nu și ea.
Ii arunc o privire urata si incepem să căutăm tot felul de orașe.
Ryan: Los Angeles. Nu ai cautat-o incă acolo nu?
-Nu... plecăm mâine!
Ryan:-Stai putin. Cum adică plecăm?
-Vi cu mine nu?
Ryan:-Nu.
-Ba da.
Ryan:-Ba nu.
-Bine, uite, nu am vrut sa spun asta dar....am nevoie de tine.
Ryan:- Bine.... gayule! spune râzând.
După ce am stabilit ora la care vom pleca m-am dus și eu acasă pentru a mă pregăti.
D-na Alaina:- Ethan?Sa intâmplat ceva?
-Cred că am gasit-o pe Alison.
D-na Alaina:- Doar crezi?
- Pai in câte orașe am tot cautat-o sincer mi-e greu să cred că o voi mai găsi...dar am puţină speranţă.
Am urcat in camera mea si am aruncat cateva haine la intâmplare intr-un rucsac. Am pierdut timpul restul zilei uitându-mă la televizor si continuând să fac asta si seara ce urma.
