Capitolul 1
"-Va trebui sa o dai.
Eu: - Ba nu, nu va trebui.
-Vor afla și ști ce se va intâmpla.
Eu:- Nu vor afla!
-De ce nu vrei să inţelegi că trebuie sa o abandonezi?
Eu:- Pentru ca nu trebuie! Voi avea grijă de ea.
-Nu inţelegi niciodata...Imi trag gluga hanoracului pe cap pentru că incepea să plouă, imi bag mâinile in buzunare și mă indrept grăbit spre casă. Ajung,imi schimb hainele si ma duc in camera lui Alison. Era destul de târziu iar ea dormea deja.
Ea e prea mică să realizeze cât de mult o iubesc, dar stiu că va crește și va inţelege iubirea pe care i-o port. O priveam neincetat cum dormea.
Dintr-o data geamurile se sparg și un vânt puternic ma izbește de perete. Pe geam intră mai multe persoane pe care nu le cunoșteam, Alison se trezește speriată, iar una din persoane o ia pe sus.
Alison:-Ethan! ea imi strigă numele de mai multe ori.
Cand vreau să mă duc să o salvez, restul persoanelor mă iau la bataie. Erau prea mulţi să le fac faţă, nu puteam să mă mai mișc si doar gemeam de durere la loviturile pe care le luam. Priveam cu neputinţă cum acea persoană imbrăcată in negru a luat-o pe Alison și a sărit pe geam.
Când si restul au plecat si m-au lăsat intr-o baltă de sânge, m-am târât până la perete pentru a-mi sprijini spatele de el. Mi-am pus mâna la gură, după care m-am uitat la ea, aveam gura plină de sânge.
Cu toate că mă durea fiecare parte a corpului asta nu insemna nimic, rănile aveau sa imi treacă in scurt timp.
Am rămas blocat cu faţa spre fereastra spartă si mă gândeam doar la Alison. Cum intr-o secundă am putut să o pierd.
Soarele a răsărit iar rănile mi-au trecut. Am auzit ușa cum se deschide, mi-am intors privirea spre ea iar in tocul uși stătea bătrâna d-nă Alaina cu mâna la gură iar expresia feţei dânsei arăta ca nu are cuvinte si că nu știe cu ce intrebare să inceapă. Când se uită la patul lui Alison, rămâne blocată.
D-na:-Ethan..?...
Imi intorc faţa spre fereastră oarecum de rușine si spun cu o voce răgușită
-Am pierdut-o.
Când m-am uitat la faţa dânsei era plină de lacrimi, sa asezat in patul lui Alison, și-a pus mâna la piept iar cu cealaltă mângâia patul. Când am văzut cât de mult a ţinut si dânsa la ea, nu m-am mai putut abţine si am lăsat lacrimile să curgă pe faţa mea.
- Am să o găsesc indiferent cât de mult imi va lua. Promit!
D-na:- Ethan, asta e problema că ea nu are timpul pe care il avem noi.