Capitolul XI

141 6 0
                                    

      Capitolul XI
   
      Plimbandu-ne nici nu imi dau seama cum am ajuns sa ne plimbam pe marginea unei paduri, seara se lasase si oriunde iti duceai privirea vedeai doar intunericul si niste umbre ale copacilor neclare.
        Am auzit niste zgomote in spatele nostru dar nu le-am dat importanta, cand le-am auzit si a doua oara Ethan sa oprit si sa uitat imprejur.
Ethan:- E destul de tarziu. Te duc acasa.
     Eu am dat afirmativ din cap si ne-am intors in directia din care am venit. Cand linistea se asternuse auzim dinou zgomote ca si cum cineva ne-ar urmari.
Ethan:- Hai mai repede. imi sopteste.
   Ii afirm si continuam cu o viteza mai mare, sa mergem, dupa nici 2 minute auzim iar zgomotul ca si cum cineva ne-ar urmari. Ne-am oprit pentru o secunda iar Ethan se uita in toate directiile, mi-e mi se facuse putin frica si m-am apropiat de el foarte mult pana am ajuns sa il tin de mana. Stateam in spatele lui iar comportamentul lui dadea de inteles ca stie ce se intampla.
-Ethan.... ii soptesc cat de incet pot dar destul de tare incat sa ma auda.
        Zgomotele se aud dinou iar eu il strang si mai tare pe Ethan de mana.
*Ethan*
    Alison ma tinea de mana destul de strans si imi dadeam seama ca ii era frica. Si mi-e imi era pentru ca stiu ca e Melisa si Drake si mi-e teama sa nu ii faca ei ceva.
      Intr-o secunda cand ma intorc si vreau sa o strang pe Alison in brate pentru a o proteja, ea nu mai era. Ma uit imprejur iar cand ma intorc sa vad ce este in spate o zaresc pe Melisa cum o tine pe Alison de gura destul de strans ca ea sa nu se poata elibera. Ochii lui Alison erau confuzi iar privirea ei era derutata, nu stia ce se petrece si nici eu nu aveam cum sa ii explic.
- Melisa! Dai...   vreau sa mai spun ceva dar sunt trantit la pamant de catre Drake, stiam ca e si el ii simteam mirosul prin preajma.
      El ma tine jos destul de puternic si nu ma pot ridica.
Melisa:- Ethan. Hai aratati coltisori.
-Termina!
Melisa:- Nu vrei sa o faci?...eu nu ii dau nici un raspuns pentru ceva timp iar ea continua:- Poate daca as lua o mica gustare din prietena ta.
-Sa nu te atingi de Alison!
Melisa:- Alison deci... ce nume frumos.   Melisa ii da drumul lui Alison de la gura,ii da parul ei lung de pe umeri pentru a lasa gatul gol si isi scoate colti, Alison inghite in sec si gemea sunete de frica. Eu ma enervez si simt cum ochii imi devin rosi iar colti imi cresc, Drake era destul de puternic si nu il puteam da jos de pe mine, imi strecor mana prin burta lui si o scot prin parte cealalta, prin spate. Il dau la o parte si ma napustesc asupra Melisei cand ajung in fata ei si vreau sa sar pe ea, aceasta dispare si apare langa Drake pe care il ia si dispar amandoi in intuneric.
       Ma intorc spre Alison care cazuse jos, in genunchi si isi pusese mana la gura incepand sa planga. Ma asez si eu in genunchi in faţa ei.
-Alison, eu....  imi ridic mana si vreau sa o duc in parul ei dar tocmai atunci observ ca mana mea era plina de sange. Cand si ea observa, face ochii mari si se da in spate aproape cazand cu capul de asfalt dar o prind repede.
Alison:- Ethan da-mi drumul! ea isi ridica capul repede dar ramane in genunchi in fata mea.  Ce a fost asta?
-Eu sunt....
Alison:- Esti? Ai  de gand sa termini propozitia?
-Sunt vampir.
Alison:- Faci misto de mine?! tipa ea la mine printre lacrimile care ii curgeau siroaie pe fata.
     Pentru ca stiam ca daca nu spun tot ce am de zis acum nu va mai vrea sa ma asculte, si stiam si ca sar putea ca dupa ce spun ce am de spus sa nu imi mai vorbeasca dar trebuie sa stie adevarul. Si dupa ce am inceput sa ii tot povestesc cum am gasit-o, cum am pierdut-o,cum am gasit-o iarasi si cat de mult tin la ea. Ea ma ascultat fara sa scoata un cuvant ceea ce ma cam scotea din minti. Si dupa ce am terminat tot a trecut ceva timp in care ea si-a sters lacrimile de pe fata si a spus cu o voce ragusita.
Alison:- Vreau acasa.
     Eu plec capul in jos pentru ca mi-am dat seama ca nu a inteles nimic din tot ce i-am zis.
        M-am ridicat si i-am intins mana sa se ridice si ea dar nici nu a bagat-o in seama si sa ridicat singura. Am duso acasa si cand am ajuns nici nu sa obosit sa spuna macar un "pa" dar o inteleg probabil e socata si nu intelege ce tocmai sa petrecut.
   Sper doar ca va intelege...candva...
  

      Scuzati greselile. Ly^^

Viata langa un vampirUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum