Capitolul X
***Doua zile mai tarziu***
*Ethan*
Nu am mai primit nici un apel de la Alison si nici nu am mai vazut-o, imi e teama de ceea ce ar fi putut sa ii faca tatal ei. Am sunat-o de cateva ori si mi-a respins fiecare apel, am vrut si seara sa ma duc la geamul ei sa vad ce face dar imi era teama ca ma recunoaste plus ca ma vazut si in seara aceea si probabil va crede ca sunt un nebun. Ma-s fi dus acasa la ea dar i-am facut deja probleme si nu vreau sa intre in ele dinou.
Am decis sa merg cu Ryan la o plimbare prin oras. Plimbandu-ne o vad pe Alison la o distanta destul de mare de mine mi-a atras atentia ochelari pe care ii purta. M-am dus spre ea si am oprit-o.
-Alison, buna. ea nu spunea nimic imi dadea de banuit ca ascunde ceva si era foarte agitata. Sa intamplat ceva?
Alison:- Ethan trebuie sa plec.
Da sa plece iar eu o prind de mana si ii readuc privirea spre mine.
-Alison...ti-a facut ceva?
Alison:- Ce? Doamne, cine? Ce sa imi faca? Ethan ai inebunit.
-Alison nu ma mintii.
Ea isi schimba expresia feţei intr-una trista, ma apropi foarte mult de ea, aproape eram lipiţi unul de celalalt si ii dau ochelari de pe faţa jos, avea un ochii invinetit.
-Alison....
Alison:- Nu este nimic grav, osa treaca....Bine ne vedem mai tarziu am ceva de cumparat, daca mai esti pe aici poate mai vorbim.
Si pleaca fara sa apuc sa spun ceva, ma intorc in fuga la Ryan:
-Daca vrei poti sa pleci, eu o astept pe Alison. Stiu ca vrei sa vezi orasul.
Ryan:- A bine o astept si eu. Putem merge toti.
-Nu cred ca ai inteles bine. Carate ca vreau sa raman cu Alison.
Ryan:- Aaa.... Bine.
Si pleaca, raman singur si o astept pe Alison.
*Alison*
Dupa ce am scapat de Ethan, sper doar ca a plecat nu vreau sa ii dau explicati. Am intrat intr-un magazin si mi-am luat un suc am incercat sa mai pierd timpul pe acolo in caz ca nebunul ala chiar ma astepta. Dupa 20 de minute BGS-ul se uita la mine destul de insistent asa ca am iesit.
Am facut doi pași din magazin si m-am uitat in stanga si-n dreapta sa fiu sigura ca Ethan nu e. Merg drept si tresar cand il vad pe Ethan fix in fata mea asezat pe un gard.
Ethan:- Sa intamplat ceva?
-M-ai speriat.
Ethan:- Chiar asa urat sunt? imi spune el zambind.
- Chiar trebuie sa raspund la intrebarea asta? cand aude raspunsul zambetul ii dispare de pe fata, vrea sa mai spuna ceva dar telefonul meu il intrerupe.
"Mike"
-Da, iubire.
Mike:- Ce faci iubi? Ma gandeam daca vrei sa iesim?
Nu stiu ce ar trebui sa fac nu ne-am vazut de ceva timp dar nici nu vreau sa ma vada asa.
-Nu pot, i-am promis unei prietene ca merg la ea.
Mike:- Bine..."
Vreau sa ii mai spun ceva dar acesta imi inchide.
Ethan:- Sa intam...
-Vrei sa nu ma mai intrebi mereu acelasi lucru? Devi enervant.
Ethan:- Imi cer scuze...."si mai mormaie ceva" ca imi pasa...
Scuzati-ma pentru greseli.^^
