[~CARTE ÎN CURS DE EDITARE ȘI SCRIERE~]
• Copertă realizată de către: @yoonymi 🫶🏻
Când soarele va apune pentru ultima dată să știi că poporul se va revolta. Își vor lăsa copiii și nevestele acasă pentru a lupta.
Dar nu va fi o luptă ușoară, mult...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Aripi în nuanțe de roșu aprins ~Aisha~
Simțeam un val de plăcere când priveam acest loc. Nu am fost niciodată aici, însă am auzit povești, care mai de care mai rele. Poate unele dintre acestea chiar erau aievea, dar mă îndoiesc. Privirea îmi cade pe o mică pasăre albă care stătea liniștită în cuibul său privind în jur atentă. Oh, ce înseamnă cu adevărat libertatea, să poți face exact ceea ce îți dorești, să cutreieri pământul vast și plin de locuri splendide. Însă mâinile-mi atârnau pe lângă corp inerte, erau obosite de greutatea lanțurilor pe care le avea coroana. Nu le vedea nimeni, uneori nici eu, însă le puteam simții cu fiecare pas făcut greutatea lor voia să mă pună la pământ, să mă facă să cedez.
- Aisha, te simți bine? o întrebare din spatele meu răsună, Koa privii atent către mine, de câteva minute bune mă holbam la pasărea aceea. Penajul său alb-gri mă uimea. Părea atât de angelică această mică creatură, dar atât de fragilă, dintr-o strângere puțin mai puternică i-aș putea simții inima cum i se oprește. Sângele i s-ar scurge lent pe degetele mele albe ca penele sale.
Mă întorc spre Koa lent. Nu m-am gândit vreodată că va ajunge atât de departe, faptul că a supraviețuit probelor familie Yona m-a impresionat. De aceea a și ajuns să îmi fie gardian. Ochii săi (culoare) mă analizează îndoielnic. Cu toate că îmi este prieten drag, știu, adânc în sufletul meu, că nu va fi capabil să mă înțeleagă pe deplin niciodată. Cândva va venii timpul în care vom lupta unul împotriva celuilalt, chiar dacă nu ne dorim asta. Visele mele îmi spun mereu ce se va întâmpla, iar ăsta este unul dintre coșmarurile pe care nu îl vreau îndeplinit. Koa trebuie să fie la dreapta mea când voi urca pe tron, orice ar fi. Orice s-ar întâmpla!
Îi cer dintr-un semn scurt sabia sa. Ridică din sprâncene, dar mi-o întinde numaidecât urmându-mi ordinul. Mânerul era călduț, materialul din piele în care era înfășurat începea deja să se rupă în unele părți. Îmi pun ambele mâini pe mâner și ridic cu greutate sabia, era mult mai grea decât credeam eu. Mâinile mele subțiri nu pot rezista mult. Îmi iau cât de mult avânt pot și încerc să lovesc pasărea. Aceasta bate din aripi rapid zburând printre copaci.
- Dacă eu nu pot fi liberă atunci nimeni nu va fi! De ce eu sunt singura care trece printr-un așa kvin? întreb nervoasă respirând sacadat din pricina efortului.
Koa se urnește din loc să se apropie de mine, totuși auzind pași de pe cărarea pe care am venit noi se oprește în loc.
- Aici erați prințesă! V-am căutat peste tot! Ducesa vă roagă să veniți numaidecât la temnițe! spune acesta expirând zgomotos. Aprob din cap scurt și mă întorc pe călcâie. Ducesa insistase mult sa fie făcut un control în unitatea armatei noastre pentru a ne asigura că recruții sunt pregătiți cum trebuie. Unitatea era împărțită în două secțiuni, una era cea a recruților, unde bobocii învățau să se lupte având un program foarte încărcat că mai apoi să aibă parte de un test. Iar a doua parte era după podul din spatele meu, acolo se aflau soldații deja trecuți de marele test. Recruții se antrenau doi ani întregi pentru a reuși să ajungă la nivelul colegilor săi.
