Mă întreb...
de universul s-ar topi
de aerul s-ar risipi
de soarele și luna n-ar mai răsări
de visul nu s-ar mai sfârși
de ziua și noaptea nu s-ar mai despărți
Tu unde-ai alege să fii?
Și mă întreb...
de sfârșitul te-ar amăgi
de începutul n-ar mai veni
de materia s-ar prăbuși
de gândurile nu ți-ar mai șopti
de pământul n-ar mai pluti
Tu ce-ai alege să devii?
Și îmi răspund...
de toate s-ar întâmpla
de nimic n-ar mai exista
de lumea s-ar dilata
de viața n-ar mai palpita
de mintea ar îngheța
Eu în necunoscut m-aș avânta.
CITEȘTI
Hominoizi și eoni
PoetrySă lupți pentru esențele vieții presupune infinite lucidități, nenumărate rostogoliri și eterne victorii. Să te întâlnești cu tine la un colț de suflet, să te privești drept în ochi și să îți confrunți ființa - asta înseamnă să tinzi spre a opri ac...
