Am stat și-am așteptat, m-am jucat și am dansat.
Ți-am luat, ți-am dat, am învățat și am iertat.
Am fremătat, am fragmentat, m-am mințit și am realizat.
Ți-am aflat, ți-am detronat, am înghețat și am leșinat.
Stăteai la marginea ta, iar eu la a mea.
Perpendicularitatea paralelă ne era.
Inima ne era a mea, iar viața de ea ne atârna.
În infinitatea de posibilități sufletul ne palpita.
Ai vrut, ai avut, m-ai temut, m-ai bătut.
Am răzbit, am împlinit, apoi am dovedit și am izbăvit.
Ai rupt, ai supt, n-ai erupt, nici n-ai corupt.
Am izbit, am biruit, ți-am plătit și n-ai trăit.
Suflul din nou ți-a pompat, vasele iar ți s-au contractat.
Substanțele ființei prin afluenții arborelui vascular ți s-au precipitat.
Destinul pulsul ți l-a flambat.
Sinusoidele fibrose, astfel, vitalitate ți-au căpătat.
Bătaia se intensifica, lumenul se dilata.
Existența printre capilare ți se scurgea, iar moartea o drena.
Presiunea cu repeziciune creștea, aorta circulația nu și-o manipula.
Materia pe panta abruptă a sfârșitului ți se descompunea.
Particule și atomi stăteau împreună, condensați.
Rezervele energetice nu se mai ramificau, ci te abandonau.
Toți neuronii îți amorțeau, profund afectați.
Expansiunile undelor te abordau și te expuneau.
CITEȘTI
Hominoizi și eoni
PoetrySă lupți pentru esențele vieții presupune infinite lucidități, nenumărate rostogoliri și eterne victorii. Să te întâlnești cu tine la un colț de suflet, să te privești drept în ochi și să îți confrunți ființa - asta înseamnă să tinzi spre a opri ac...
