Limbile ceasului în noapte ticăiau
Și printre sunete șoapte răbufneau.
Clipe deșarte de noi se despărțeau
Și, în urmă, tristeți neconcepute zornăiau.
În vâltoarea minții ne tot doream să ne dezlănțuim
Și printre secunde amare voiam să conviețuim.
În timpul de-o nebunie închipuită să ne instituim.
Și în vârtejul de senzații să ne înlănțuim .
Milisecunde și fărâme de clipite mărunte, pierdute
Și noi dansam printre cioburile ceasurilor împietrite.
Eternitatea ne curgea prin capilarele subnutrite
Și în acest timp ne închipuiam cum viețile ne sunt eclipsate.
CITEȘTI
Hominoizi și eoni
PoezieSă lupți pentru esențele vieții presupune infinite lucidități, nenumărate rostogoliri și eterne victorii. Să te întâlnești cu tine la un colț de suflet, să te privești drept în ochi și să îți confrunți ființa - asta înseamnă să tinzi spre a opri ac...
