Auzi trenul cum șuieră în noapte,
Cum valurile se sparg printre mii de șoapte?
Auzi inima cum pompează numai gânduri deșarte,
Cum ideile nu mai pot fi acceptate?
Penumbre ascunse sălășluiesc printre umbre, chemându-le,
Râuri interne de intensă agitare pătrunzându-le.
Miresme diverse cauterizează orizonturile, aprinzându-le,
Eternele cugetări din spațiul minții dilatându-le.
Trenul de nicăieri tot apare
Și te cuprinde o dulce oroare,
Dorindu-ți să poți transcende printre tipare
Și să te-alini în propria-ți valoare.
Șansă după șansă - existența ți-ai irosit,
Printre aburi de speranță te-ai primbat necontenit.
Șapte vieți l-ai așteptat și n-a venit,
Dar într-a opta a oprit și te-a luat către infinit.
Cronicarul ultimul act din "Doi" m-a inspirat pentru asta :))
CITEȘTI
Hominoizi și eoni
Thơ caSă lupți pentru esențele vieții presupune infinite lucidități, nenumărate rostogoliri și eterne victorii. Să te întâlnești cu tine la un colț de suflet, să te privești drept în ochi și să îți confrunți ființa - asta înseamnă să tinzi spre a opri ac...
