Cad șoapte peste infinite umbre
Și lumea ta internă amenință să o inunde.
Cad emoții îmbrăcate în sicrie translucide
Și peste tine vor să se cearnă în a lor abatere.
Gânduri suspendate se pier printre particule
Și marea de lacrimi parcă desfigurează esența.
Gândurile se surpă în intensitatea trăirii, luminând incadescența
Și norii mușcă din plinătatea cerului, descărcându-se în goale vezicule.
Peste suflet îți plouă cu sentimente sordide
Și parcă tremurul ființei îți freamătă în așteptare.
Peste trup îți plouă cu picuri celești de eternă agitare
Și nu-ți vine a crede cum poți perpetua cu atâtea neliniști hibride.
Un strop de iertare ți se prelinge printre fibre
Și te avânți în ale sale frunze languroase.
Un strop de vină te izbește cu ale sale mâini generoase
Și te îndeamnă să-ți cânți durerea în monosilabe echilibre.
Căderea sacadată a picăturilor se dezlănțuie în tine
Și te dezmiardă într-o tragică neștiință.
Căderea ploii persistă să te răpună cu îngăduință
Și nu-ți dă dreptul să te lepezi de a ta ploconită beatitudine.
CITEȘTI
Hominoizi și eoni
PoezjaSă lupți pentru esențele vieții presupune infinite lucidități, nenumărate rostogoliri și eterne victorii. Să te întâlnești cu tine la un colț de suflet, să te privești drept în ochi și să îți confrunți ființa - asta înseamnă să tinzi spre a opri ac...
