Ce-i natural, ce nu-i natural; ce-i frumos, ce nu-i frumos
Ai știut asta vreodată?
Ce-i omul, ce nu-i omul; ce-i avantajos, ce nu-i avantajos
N-ai simțit asta niciodată?
Dacă ești, dacă nu ești; ce să fii, ce să nu fii
Ai contemplat la asta de fiecare dată?
Stă la poarta sufletului zdrobit de adevăr și-l simte sfâșiindu-se
Ar vrea să aleagă altă cale, astfel mărindu-se.
Dar tu ești păpupașarul și l-ai manipulat cu dibăcie,
Căci i-ai descusut orice oscior și orice fascie.
Viața veștejită i-ai împins-o într-o minciună
Și oboseala a înghețat-o într-o nesfârșită furtună.
De ce să întrebi prea multe, când deja știi totul?
De ce să nu-l lași să-și amplifice singur zgomotul?
De ce să nu-l lași să pășească singur în amarul tenebros?
De ce să vrei să știi atâtea-n acest suflet fibros?
CITEȘTI
Hominoizi și eoni
PoetrySă lupți pentru esențele vieții presupune infinite lucidități, nenumărate rostogoliri și eterne victorii. Să te întâlnești cu tine la un colț de suflet, să te privești drept în ochi și să îți confrunți ființa - asta înseamnă să tinzi spre a opri ac...
