Pretutindeni vezi oameni care caută o fărâmă de fericire,
Cum toți încearcă să simtă o vagă împlinire.
Fiecare are modul lui aparte,
Dar prea mulți se uită prea departe.
Majoritatea nu o mai văd nici măcar ca pe un scop,
Ci mai degrabă ca pe un joc de noroc.
Ca și cum ar fi vândută de vreun mare interlop,
Părând un sentiment cu adevărat echivoc.
Când rezumi viața la o filozofie,
Fericirea se întrevede ca o radiografie.
Căci din tine ea izvorăște
Și totuși, soarta nu ți-o hotărăște.
Dacă existența omului se rezumă la o alegere,
De ce să nu faci cu tine o înțelegere?
Dacă poți alege să fii fericit,
De ce preferi să te simți veșnic neîmplinit?
Oamenii privesc fericirea ca pe o amăgire,
Ce le dă speranță într-o crudă neștire.
Și cu fiecare deget se agața de ea,
De parcă, altfel, și-ar pierde originea.
De ce toți și-o închipuie ca pe ceva de neatins,
Drept un demn imbold pretins?
De ce aleg să-și plătească așteptarea cu crâmpeie de suflet,
Când poți să fii fericit, dar și complet?
CITEȘTI
Hominoizi și eoni
PoetrySă lupți pentru esențele vieții presupune infinite lucidități, nenumărate rostogoliri și eterne victorii. Să te întâlnești cu tine la un colț de suflet, să te privești drept în ochi și să îți confrunți ființa - asta înseamnă să tinzi spre a opri ac...
