Ne definim drept niște ființe profund afectate.
Ne hrănim cu niște dorințe în delir uitate.
Tronăm pe al vieții imaginar altar uzat.
Domnim peste un șir de gânduri în neștire conspirat.
Vocile ni se surpă ușor în ecoul demnității,
Iar ochii ne sticlesc dureros în umbra fineții.
Ne credem legendare entități democrate
Și ne înzestrăm cu blânde suferințe încovoiate.
Credem că omenirea-i făcută pentru a se chinui
Și credem că fericirea niciodată nu o vom dobândi.
Ne avântăm într-o mândră superioritate efemeră,
Etalându-ne în bruma de bucurie pe care ne-o oferă.
Roim printre miile de complimente nejustificate,
Crezându-ne mari genii, pentru că am citit câte o carte.
Răbufnim în extaz, dacă un comentariu ne dezavantajează,
Vizând prilejul de ceartă ca pe-o binevenită vrajă.
Pleoapele ne flutură pe temeiul moralității
Și toți ne credem definiția adevărată a realității,
Căci toți ne îmbătăm dintr-un deplin relativ,
Atunci când ne distingem ca trăind la superlativ.
CITEȘTI
Hominoizi și eoni
PoesiaSă lupți pentru esențele vieții presupune infinite lucidități, nenumărate rostogoliri și eterne victorii. Să te întâlnești cu tine la un colț de suflet, să te privești drept în ochi și să îți confrunți ființa - asta înseamnă să tinzi spre a opri ac...
